Alexandru Timotin, inginer român

Alexandru Timotin (n. 29 aprilie 1925, Iași – d. 4 iunie 2007, București) a fost un inginer român de marcă, specialist în electrotehnică, membru titular al Academiei Române din 1999.

A urmat primele clase de liceu la Gimnaziul „Aron Pumnul” din Cernăuți, continuând studiile la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1940–1944). A absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Politehnicii București în 1949, într-o perioadă în care fosta Facultate de Electromecanică se reorganizase în două ramuri distincte: mecanică și electrotehnică. În paralel, a urmat cursuri de specializare în tehnica radioului, organizate de Societatea Română de Radiodifuziune.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

În 1958 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Proprietățile dinamice ale câmpului electromagnetic macroscopic în medii oarecare”, în care a propus o abordare relativist-invariantă a câmpului electromagnetic, tratat ca sistem fizic independent, susceptibil de analiză termodinamică. Pentru activitatea științifică ulterioară, a primit în 1974 titlul de Doctor docent în științe.

A lucrat la început la Societatea Română de Radiodifuziune, apoi a urmat o carieră academică de excepție la Facultatea de Electrotehnică din București. Din 1953 a fost cooptat în echipa condusă de academicianul Remus Răduleț, împreună cu Andrei Țugulea, formând un nucleu important al dezvoltării electrotehnicii românești.

A urcat treptat toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular (1954), șef de lucrări (1956), conferențiar (1959), conducător de doctorat (1966), profesor titular (1968), predând cursuri fundamentale precum Bazele electrotehnicii și Complemente de electrotehnică.

A activat și ca cercetător la Institutul de Energetică al Academiei Române (1965–1969) și a participat la stagii internaționale la „Électricité de France” (EDF). Între 1990 și 1995, a fost președinte al Departamentului cu predare în limbi străine al Politehnicii.

A publicat peste 90 de lucrări științifice în domenii precum:

• electrodinamica macroscopică;
• energia electromagnetică;
• procese tranzitorii de câmp;
• câmpuri cuasi-staționare;
• teoria câmpului electrodifuziv;
• terminologia științifică.

A fost redactor al Lexiconului Tehnic Român (1958–1965) și, din 1984, coordonator al elaborării Tezaurului de Concepte pentru terminologia Comisiei Electrotehnice Internaționale (CEI).

Distincții și funcții academice

• Membru corespondent al Academiei Române (1991), membru titular (1999)
• Membru IEEE (1991)
• Ordinul Meritul Științific (1966)
• Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române (1964/1968)
• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (2000)
• Ofițer al Ordinului „Palmes Académiques” (1993)
• Membru al Academiei Francofone a Inginerilor (1998)
• Membru în Consiliul Științific al Asociației Universităților Francofone (1991).