Iulia Oniţă, sculptoriţă, profesor universitar și artistă română

Iulia Oniţă (1 august 1922, Dorohoi – 28 aprilie 1987, Bucureşti) a fost o sculptoriţă, profesor universitar și artistă de renume.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulia_Oniță#/media/Fișier:Arhitectura_de_Iulia_Onita,_1965.jpg

Iulia Oniţă s-a născut pe 1 august 1922, în Dorohoi. Fiica lui Ştefan Moraschi și a Sofiei Irimia, a urmat cursurile liceale la Dorohoi, iar apoi s-a dedicat studiilor de arte plastice la Academia de Arte Frumoase din Iaşi (1941-1943), unde a fost studentă a renumiților profesori Ion Irimescu (sculptură) și I.L. Cosmovici (desen). Continuându-și pregătirea, Iulia Oniţă a studiat și la Academia de Belle-Arte din Bucureşti (1943), sub îndrumarea sculptorului Corneliu Medrea.
După finalizarea studiilor, Iulia Oniţă s-a stabilit în București și, din 1963, a început o carieră didactică la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității din Bucureşti, predând sculptura. Începând cu anul 1952, a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar de-a lungul decadelor a fost un nume respectat în lumea artistică, atât în țară, cât și în străinătate.
Iulia Oniţă este cunoscută pentru lucrările sale de sculptură monumentală și pentru portretele realizate cu un stil expresiv și stilizat. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără Monumentul Ostașului Român de la Oradea (1958), Grupul statuar Tinerețe (1962, Eforie Nord), Ecaterina Teodoroiu (1976, Târgu Jiu), Maternitate, Diaconul Coresi (1970, Muzeul Tiparului și Cărții Vechi, Târgoviște), dar și Minerii (Baraolt, 1979). De asemenea, la Muzeul de Artă din Constanța se află trei lucrări importante ale artistei în bronz: Joc de copii, Bocitoarele și Mamă și copil.

Iulia Oniţă a fost o autoare dedicată portretisticii, realizând numeroase busturi și portrete ale unor personalități din diverse domenii, inclusiv Ana Ipătescu (1973), Doamna Maria de Mangop (1977), balerinele Ileana Iliescu (1961) și Alexa Mezincescu (1982), precum și ale unor actrițe ca Camelia Zorlescu (1962) și Leopoldina Bălănuță (1984).
Pentru activitatea sa deosebită, Iulia Oniţă a fost premiată de mai multe ori, printre care Premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici (1964, 1983), Ordinul Cultural, clasa IV (1966, 1968), și Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1978).
Sculptorița a fost descrisă ca unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai unei generații de sculptori care a contribuit esențial la afirmarea unei viziuni distincte românești în domeniul artelor vizuale, fiind un nume de referință pentru arta plastică din România.

Iulia Oniţă s-a stins din viață pe 28 aprilie 1987, în atelierul său din București, ca urmare a unui accident provocat de un suprasolicitări fizice. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale la patrimoniul cultural, a fost declarată cetățean de onoare al municipiului Dorohoi.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iulia_Oniţă