Emanoil C. Teodorescu, botanist român

Emanoil C. Teodorescu (n. 10 mai 1866, Siminicea, județul Suceava – d. 26 aprilie 1949, București) a fost un botanist român de prestigiu, membru titular al Academiei Române (din 1945) și membru corespondent al Academiei de Științe din Franța.

A urmat studiile liceale la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, apoi s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde i-a fost student marelui geolog Grigore Cobălcescu. După absolvire, și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, obținând licența în științe naturale în 1893, ca șef de promoție.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Revenit în România, a fost numit asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 a revenit la Paris pentru a lucra în cadrul Laboratorului de Biologie Vegetală de la Fontainebleau, unde și-a susținut teza de doctorat în 1899, sub îndrumarea profesorului Gaston Bonnier. Lucrarea sa, „Influența diverselor radiații luminoase asupra formei și structurii plantelor”, a fost un studiu de referință în domeniu.

Între 1907 și 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetală a Facultății de Științe din București și director al Institutului Botanic. Este considerat fondatorul învățământului universitar de fiziologia plantelor și al școlii românești de alergologie.

În activitatea sa de cercetare, a descoperit o nouă specie de alge (Dunaliella), nouă varietăți și 18 specii noi. A studiat influența dioxidului de carbon asupra morfologiei plantelor și mișcările autonome ale unor specii de alge.

Pentru contribuțiile sale remarcabile, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1909, membru titular în 1945 și membru activ în 1948.

Emanoil C. Teodorescu s-a stins din viață pe 26 aprilie 1949, la București.