La 26 aprilie 1920 a fost înființat Institutul Speologic din Cluj

Institutul de Speologie „Emil Racoviță” este o instituție de cercetare aflată sub coordonarea Academiei Române. A fost înființat printr-o lege specială promulgată la 26 aprilie 1920, funcționând inițial în cadrul Facultății de Științe din Cluj. Fondatorul și primul director al institutului a fost Emil Racoviță, care a condus instituția până la decesul său, în 1947.

Clădirea din Cluj a institutului

Țetcu Mircea Rareș – Operă proprie

Institutul de Speologie din Cluj

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:InstitutulDeSpeologieCJ.JPG
• Creată: 20 iulie 2013
• Încărcată: 20 iulie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Institutul_de_Speologie_„Emil_Racoviță”#/media/Fișier:InstitutulDeSpeologieCJ.JPG

Institutul cuprinde mai multe compartimente specializate:

• Biospeologie și Edafobiologia Carstului
• Geospeologie și Paleontologie
• Carstonomie, Cadastrul și Protecția Carstului
• Hidrogeochimie
• Compartimentul Cluj–Napoca.

Între 1920 și 1956, Institutul a funcționat în Cluj, cu excepția perioadei 1940–1945, când Universitatea a fost evacuată la Sibiu. După 1931, activitatea sa a intrat într-un declin, cauzat de reducerea finanțării sub guvernarea Nicolae Iorga. În 1956, institutul a fost mutat la București, unde primul director a fost Constantin Motaș. Din 1960, a fost integrat oficial în rețeaua Academiei Române și a primit denumirea actuală, în onoarea savantului Emil Racoviță.

În 1959, au fost înființate Stațiunea de Cercetări Speologice și Laboratorul Subteran din Cloșani (județul Gorj), amplasate lângă peștera cu același nume, utilizate în special pentru studii de biospeologie și mineralogie.

Din 1962, Institutul publică anual revista științifică Travaux de l’Institut de Spéologie “Émile Racovitza” (abreviată SpeoTravaux), devenită o publicație de referință în domeniul speologiei.