Jurnal FM 
Valentin Deșliu, poet, traducător și autor român
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 9, 2025
Valentin Deșliu (9 octombrie 1927 – 25 aprilie 1993) a fost un poet, traducător și autor român, născut în comuna Glăvani, județul Cetatea Albă, Basarabia (actualmente în Ucraina). Fiul învățătorului Dumitru Deșliu și al Paraschivei (născută Balaban), Valentin Deșliu a avut o educație diversificată și o carieră complexă, caracterizată de pasiunea pentru literatură și traducere.
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ball-pen-pen-reflection-elegant-pen-5930536/
Sursa foto: https://jurnaluldearges.ro/wp-content/uploads/2018/05/1244_8-Valentin-Desliu.jpg
A urmat cursurile liceale în mai multe orașe, inclusiv Ismail, Pitești, București și Alexandria, unde a susținut examenul de bacalaureat în 1946. După absolvire, s-a îndreptat spre studiile superioare, înscriindu-se la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Limbi slave, între 1972 și 1975. În paralel, a făcut specializare în limba și literatura bulgară la Universitatea „Kliment Ohridschi” din Sofia.
De-a lungul carierei sale, Valentin Deșliu a avut mai multe funcții administrative și pedagogice. A fost profesor suplinitor la Școala de Agricultură din Dobrogostea, județul Argeș, secretar la Primăria din Borlești și șef al Secției de Cultură și Artă a raionului Mărășani.
Deșliu și-a început activitatea literară ca redactor la revistele „Urzica” (1951-1952) și „Albina” (1952-1957), iar debutul său publicistic a avut loc în 1951, cu versuri în revista „Urzica”. În 1954, a debutat editorial cu povestirea „Cap administrativ”, inclusă în antologia „Satiră și umor”.
Printre volumele sale de poezie se numără:
- „Cântece uitate” (1971)
- „Chemarea pământului meu” (1972)
- „Strigătul tăcerii” (1974)
- „Pasăre fără somn” (1975)
- „Sfere albastre” (1976)
După 1960, Valentin Deșliu a devenit un important traducător din literatura bulgară, aducând în limba română lucrări ale autorilor bulgari clasici și contemporani, atât poezie, cât și proză. A fost recompensat cu Ordinul „Kiril și Metodiu”, clasa I, în 1966, pentru contribuțiile sale la promovarea culturii bulgare. În plus, Deșliu a fost autor de manuale pentru școlile cu predare în limba bulgară și a colaborat cu mai multe reviste din România și din afacerea internațională, printre care „Viața românească”, „România literară”, „Secolul 20”, „Scânteia pionierului” și „Urzica”, dar și publicații din Bulgaria, Iugoslavia și Estonia.
