Sfântul Marcu, Apostol și Evanghelist

Sfântul Marcu este unul dintre cei patru Evangheliști, autor al Evangheliei care poartă numele său, unde sunt consemnate faptele și învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos. Scrierea sa este la fel de apreciată ca și cele ale altor apostoli, precum Matei, Luca și Ioan. Sfântul Marcu este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 25 aprilie, fiind și întemeietorul Patriarhiei din Alexandria, având ca simbol un leu. Acest simbol este inspirat din predica Sfântului Ioan Botezătorul, care este comparat cu un leu ce strigă în pustie. Leul este prezent și pe blazonul Patriarhiei din Alexandria, semn al rădăcinilor apostolice ale creștinismului din această regiune a Africii.

Mai multe detalii

Johannes Nachtigall, Evanghelistul Marcu (mijlocul sec. al XVIII-lea), amvonul Bisericii Sf. Mihail din Cluj

Mihai Andrei – Operă proprie

Johannes Nachtigall (1717-1761), Kanzel der Klausenburger Michaelskirche. Der Evangelist Markus.

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Cluj Sf. Mihail Evanghelistul Marcu.jpg
• Creată: 20 martie 2010
• Încărcată: 15 ianuarie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcu_Evanghelistul#/media/Fișier:Cluj_Sf._Mihail_Evanghelistul_Marcu.jpg

„Arătându-te rădăcină a Apostolului Petru, sadită de Dumnezeu, și mucenic tare, apostol al lui Hristos, ai răspândit marea învățăturilor, iar lumea ai veselit-o, Apostole Marcu. Roagă-te pentru mântuirea noastră.”

Sfântul Marcu apare în Scripturi înainte de Jertfa Mântuitorului. De fapt, Domnul Iisus i-a spus ucenicilor să meargă în cetate și să spună unui om: „Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile, cu ucenicii Mei” (Matei 26, 18). Se crede că locuința Sfântului Marcu a fost prima biserică din Ierusalim. Aici au fost sărbătorite Paștile înainte de Patimile lui Hristos, iar după Înviere, Apostolii s-au adunat pentru a primi Duhul Sfânt. Tot aici a venit Apostolul Petru, după ce a fost eliberat din închisoare de un înger (Fapte 12, 12).

Sfântul Marcu s-a născut în Cirene, Pentapolis (Africa de Nord), într-o familie evreiască din seminția lui Levi. Tatăl său se numea Aristobul, iar mama Maria, iar unchiul său era Apostolul Barnaba. A fost o persoană dintr-o familie de familie respectabilă și deosebită.

După Înălțarea lui Iisus, Sfântul Marcu a călătorit împreună cu Apostolii Pavel și Barnaba pentru a propovădui Evanghelia în Antiohia, Seleucia, Cipru și Perga Pamfiliei, înainte de a se întoarce la Ierusalim. Ulterior, el a mers în Cipru cu Barnaba și apoi la Roma, unde a fost ucenicul lui Petru, despre care apostolul spune: „Biserica aleasă din Babilon și Marcu, fiul meu, vă salută” (I Petru 5, 13).

Sfântul Marcu a scris Evanghelia lui Hristos la insistența credincioșilor din Roma. Se spune că, înainte de a o publica, el a arătat-o lui Petru, care a binecuvântat-o. A fost numit episcop de Petru și inclus în grupul celor 70 de Apostoli ai lui Hristos. A mers în Egipt, unde a continuat să predice și să facă minuni. A tămăduit bolnavi și leproși și a îngrozit duhurile necurate, atrăgând mulți oameni la Hristos, care au renunțat la idolii lor și s-au botezat.

Moartea și canonizarea lui Sfântul Marcu

Se știe că Sfântul Marcu a murit la Alexandria, unde a fost martirizat de idolatri, pe 25 aprilie, în jurul anului 68 d.Hr. Înainte de a muri, el a fost torturat, legat de o funie și târât prin pietre ascuțite. În tot acest timp, Sfântul Marcu se ruga lui Dumnezeu, spunând: „În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu.” După moartea sa, trupul sfântului a fost depus într-un loc secret de către creștini. În anul 828, moastele Sfântului Marcu au fost furate de marinarii italieni și aduse la Veneția, unde sunt păstrate până în ziua de azi. Abia în 1968, după aproape un mileniu, trupul Sfântului Marcu a fost returnat Alexandriei, în urma unui acord între Patriarhul Chiril al VI-lea și Papa Paul al VI-lea.

Evanghelia după Marcu este scrisă pe la sfârșitul primei captivități a Sfântului Pavel în Roma, în jurul anului 63 d.Hr. Este cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii și se concentrează mai mult pe faptele Mântuitorului, decât pe învățăturile Sale, subliniind minunile și acțiunile Lui. Este un text foarte accesibil și cuprinde 16 capitole. În această Evanghelie, Iisus este prezentat clar ca Fiul lui Dumnezeu, iar începerea activității Sale în Galileea și în drumul către Ierusalim sunt detaliate cu precizie. Sfântul Marcu se oprește asupra Patimilor, Morții, Învierii și Înălțării lui Hristos.

Liturghia de tip egiptean își are rădăcinile în Liturghia Sfântului Marcu. Cele mai vechi forme ale acesteia au fost păstrate în „Evhologhiul” lui Serapion, episcop de Thmuis (sec. IV), și în „Rânduiala bisericească egipteană”. În jurul secolului al V-lea, această Liturghie a fost tradusă în limba copta din greacă, iar în contextul ereziei monofizite, a fost atribuită Sfântului Chiril al Alexandriei. Până în zilele noastre, Anaforaua liturgică a Sfântului Marcu este folosită în Egipt, în special în timpul Postului Mare și al Crăciunului.

„Învăţat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut Apostol al lui Hristos şi că un soare ai strălucit marginilor, podoabă alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a eliberat de înşelăciune şi că un stâlp al Bisericii, prin învăţătura ta cea Evanghelică pe toţi ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Sfinte Apostole Marcu; roagă pe Dumnezeu Cel Înduplecat prin tine, să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.”

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-marcu-apostol-evanghelist-144808.html