1400 – Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova

Pe 23 aprilie 1400, Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Mușat, devine domn al Moldovei, fiind înscăunat cu sprijinul militar al lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. Domnia efectivă a început pe 29 iunie 1400 și a durat până la 1 ianuarie 1432, una dintre cele mai lungi din istoria Moldovei. El l-a succedat pe Iuga Ologul și a domnit inițial împreună cu fratele său Bogdan, până în 1407, când a devenit unic conducător.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:AlexandruCelBun-Neamt.JPG

Alexandru cel Bun este cunoscut ca un domnitor pașnic și un bun organizator. Potrivit cronicarului Grigore Ureche, și-a primit supranumele „cel Bun” datorită înțelepciunii și echilibrului în conducere. În timpul său, Moldova a cunoscut o perioadă stabilă, de prosperitate, marcată de importante reforme administrative, politice și ecleziastice.

A încurajat schimburile comerciale și a acordat, în 1408, privilegii importante negustorilor polonezi, act în care este menționat pentru prima dată orașul Iași. Tot în timpul său, Mitropolia Moldovei a fost recunoscută oficial de Patriarhia de la Constantinopol, consolidând astfel autonomia religioasă a țării.

Un moment deosebit de important a fost aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, în 1402 sau, după unele surse, în 1415. Moaștele au fost inițial depuse în biserica din cartierul Mirăuți, iar mai târziu mutate la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. Evenimentul a avut un puternic impact religios și cultural, fiind imortalizat în numeroase fresce ale bisericilor moldovenești, precum cele de la Suceava sau Voroneț.

Pe plan extern, Alexandru cel Bun a dus o politică echilibrată între regatele Ungariei și Poloniei. A recunoscut suzeranitatea regelui polon Vladislav al II-lea Iagello și a semnat mai multe tratate de pace cu acesta, în anii 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415. Ca vasal al acestuia, a participat cu trupe moldovenești la bătăliile de la Grünwald și Marienburg din 1410, împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni.

În 1412, acordul de la Lublau dintre Polonia și Ungaria prevedea împărțirea Moldovei în sfere de influență, dar acesta nu a fost pus în aplicare datorită loialității lui Alexandru față de regele polon și rivalităților dintre cele două regate.

În 1420, în timpul domniei sale, au avut loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman, care a asediat cetățile Chilia și Cetatea Albă. Alexandru a reușit să le apere, menținând astfel controlul asupra drumurilor comerciale spre Marea Neagră.

Domnitorul a murit la 1 ianuarie 1432, în urma unei boli, lăsând în urmă mai mulți fii care s-au luptat pentru tron. Succesorul său direct a fost fiul său, Iliaș I.

Blazonul lui Alexandru cel Bun era alcătuit dintr-un scut cu cap de bour și opt fascii orizontale aurii și verzi, simbolizând legături heraldice cu dinastiile Basarabilor, Asăneștilor și, posibil, cu Casa de Anjou.

A fost căsătorit de patru ori:

1. Cu Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz – fondatoarea Catedralei Catolice din Baia.
2. Cu Neacșa (Ana) – menționată în cronicile vremii, decedată la scurt timp după căsătorie.
3. Cu Ringala (Ryngalla), sora lui Vytautas și cumnata regelui Vladislav al II-lea Iagello.
4. Cu Marena (sau Marina), de origine boierească, atestată în mai multe documente domnești din anii 1427–1430.