Eugen Lumezianu, scriitor român

Eugen Lumezianu (n. 22 aprilie 1937, Constanța – d. 31 ianuarie 1990, Constanța) a fost un scriitor român cu o activitate literară remarcabilă în domeniul prozei scurte, al romanului și dramaturgiei, precum și un apreciat profesor de limba română.

După absolvirea prestigiosului Liceu „Mircea cel Bătrân” din Constanța în 1954, Eugen Lumezianu și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București. După terminarea facultății, a activat ca profesor de limba și literatura română în mai multe unități de învățământ din județul Constanța, printre care Școala Medie din Adamclisi și Liceul Agricol din Poarta Albă.

Sursa foto: https://pixabay.com/vectors/filler-pen-fountain-pen-author-146473/

Sursa foto: https://www.targulcartii.ro/eugen-lumezianu/memoriul-catre-ministru-cartea-romaneasca-1990-2066150

În perioada 1966–1971 a fost redactor al revistei Tomis, iar după demisia din redacție și-a reluat cariera didactică la licee importante din Constanța: Liceul Energetic, Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, Liceul Nr. 3 (actualul Liceu „Ovidius”) și Liceul „Mihail Eminescu”.

Debutul său literar a avut loc în 1961, cu schița Urluia, publicată în revista Luceafărul. De-a lungul anilor, a colaborat cu publicații culturale de renume, precum Ateneu, Iașul Literar, Tomis, România Literară, Steaua și altele.

Volume publicate

Nuvele:

• Mersul ciudat al lucrurilor (1968)
• Ultima zi optimistă (1971)
• Memoriu către ministru (1990)

Romane:

• Fluxul apei dulci (1985)

Teatru:

• Tatăl nostru uneori (1976)
• Capcana de nichel (1979)
• Petreceri duminicale (1980)
• Musafiri pe viață (1985)

Memorialistică:

• Compuneri libere pe ilustrate (1986).