Ion Țăranu, scriitor român

Ion Țăranu s-a născut la 19 aprilie 1940, în satul Munteni, comuna Belcești, județul Iași. Și-a început studiile primare la Școala nr. 2 din Buzău între 1947 și 1949, apoi a continuat la școala din satul natal până în 1951. A urmat gimnaziul în Belcești, iar apoi clasa a VII-a la Hermeziu, comuna Trifești. În perioada 1955–1958 a fost elev la Școala CFR „Nicolina” din Iași, apoi între 1958 și 1962 a urmat cursurile Liceului „Gh. Mârzescu”, tot în Iași. Și-a continuat formarea la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1962–1967), unde a susținut o lucrare de licență în estetica literară, având ca temă „Idei despre literatură și arte în scrierile lui Tudor Arghezi”. A urmat apoi studii postuniversitare de presă la Facultatea de ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București (1984–1986), iar în 1991 a absolvit un curs de reciclare în muzeologie organizat de Ministerul Culturii.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.libertatea.ro/stiri/ion-taranu-a-murit-1794257

Din punct de vedere profesional, a debutat ca redactor la secția culturală a Studioului de Radio Iași (1967–1969), apoi a fost lector la Catedra de estetică a Universității politice din Iași, secția seral (1969–1974). A fost președintele Comitetului Județean de Cultură Iași (1974–1979), iar între 1979 și 1989 a condus revista de cultură „Cronica” în calitate de redactor-șef. După 1990, a lucrat ca muzeograf la Muzeul „Mihai Eminescu” din Iași, iar apoi, între 1992 și 1996, a fost atașat cultural la Ambasada României în Republica Moldova, cu rang de secretar I. Între 1997 și 2001 a coordonat Muzeul „N. Gane” din Iași, iar în perioada 2001–2005 a fost consilier diplomatic la Ambasada României din Chișinău, ocupându-se de domeniile cultură, învățământ, știință și culte.

Pe plan cultural și literar, a realizat numeroase emisiuni radiofonice cu tematică culturală și educațională, precum „Noutăți editoriale”, „Descriptio Moldaviae”, „Jurnal de clasă” și „Colocviu radiofonic”, unde a avut invitați de prestigiu – scriitori, istorici, universitari, academicieni. A debutat literar în 1969 în revista „Iașul literar” și a colaborat constant cu publicații importante precum „Convorbiri literare”, „România Literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Orizont”, „Ateneu”, precum și cu posturile Radio București și Radio Iași. În 1975 a publicat volumul de proză „Sub zodia Dragonului”, care i-a adus premiul Editurii Junimea și premiul „Mihail Sadoveanu” pentru debut, oferit de Asociația Scriitorilor din Iași.

A mai publicat piesa „O poveste cu povești”, premiată de Consiliul Culturii în 1977 și jucată în peste 200 de reprezentații pe scena Teatrului „Luceafărul” din Iași. Piesa „O aventură de zile mari” a fost montată în 1981–1982 la Teatrul de Animație din Bacău. În 1989 a apărut volumul „Istorie vie”, care conținea reportaje, eseuri și tablete. Romanul „Numai tinereții i se iartă totul”, publicat în 2001 în două volume, a avut o receptare excelentă în România, Republica Moldova, Israel și SUA. În 2005 a publicat o variantă editorială a piesei „O aventură de zile mari”, însoțită de melodii fantezii compuse de autor.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1981 și, din 1996, membru și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A inițiat la Iași Festivalul de Artă Teatrală a Teatrelor Naționale din România (1975 și 1976), precum și realizarea busturilor compoziționale de pe esplanada Teatrului Național din Iași, în 1976, pentru marcarea a 160 de ani de teatru în limba română. A fost inițiatorul Muzeului Teatrului Românesc din Casa vornicului Alecsandri și al restaurării bustului lui Avram Goldfaden la Iași, ctitorul teatrului evreiesc mondial.

În 1976 a selectat proiectul câștigător pentru Monumentul Independenței de la Iași, operă semnată de Gabriela și Gheorghe Adoc, dezvelită în 1980, considerată una dintre cele mai importante lucrări de for public din secolul XX în România. În 1977 a inițiat pictarea ogivelor din Sala Pașilor Pierduți a Universității „Al. I. Cuza” de către Sabin Bălașa. A fost și organizator al Festivalului Internațional de Poezie „Mihai Eminescu”, ediția a V-a (Iași, 1977), al întâlnirilor „Prelecțiunile Junimii” și „Dezbaterile Cronicii”, care au reunit personalități marcante din viața culturală românească.

A creat și susținut „Premiile revistei Cronica”, dedicate promovării științelor umaniste, literaturii și debuturilor valoroase. A manifestat o preocupare constantă pentru relațiile culturale cu românii din afara granițelor, promovând autori din Republica Moldova și din fosta Iugoslavie în paginile revistei „Cronica” încă din 1986. A fost autorul alegerii proiectului pentru statuia poetului Mihai Eminescu de la Chișinău, creație a sculptorului Gheorghe Adoc, considerată una dintre cele mai reușite reprezentări ale poetului.

În cele două mandate ca atașat cultural la Ambasada României din Chișinău, a organizat evenimente culturale de amploare: turnee teatrale cu instituții de prestigiu din România, săptămâni ale filmului românesc, recitaluri muzicale, spectacole de folclor, expoziții de artă și schimburi culturale între artiști români și basarabeni. Activitatea sa complexă și constantă a contribuit semnificativ la promovarea culturii românești în țară și peste hotare.