Paul Miclău, poet, prozator și traducător român de limbă franceză, profesor universitar român

Paul Miclău, (n. 12 aprilie 1931, Comorâște, jud. Caraș-Severin – d. 13 decembrie 2011, București), a fost un poet, prozator și traducător român de limbă franceză, profesor universitar și specialist în lingvistică, semiotică și poetică.

Sursa foto: AI

Născut într-o familie de agricultori, fiul lui Ion și al Cătălinei Miclău (născută Micșa), Paul Miclău a urmat:

• Școala primară în satul natal (1938–1942),
• Liceul General „Drăgălina” din Oravița (1942–1950),
• Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București (1950–1954).

Și-a obținut doctoratul în lingvistică în 1968 la Universitatea Paul Valéry din Montpellier, cu teza Le signe linguistique.

Începând cu anii ’60, a contribuit la dezvoltarea lingvisticii structurale și a semioticii în România. A fost profesor și conducător de doctorat la Universitatea din București, dar și lector sau conferențiar la universități din Franța (Montpellier, Sorbona, INALCO).

Grade și funcții academice

• Preparator, asistent, lector (1954–1960), conferențiar (1969), profesor (1972)
• Universitatea din Montpellier – lector și conferențiar asociat (1966–1970)
• Sorbona – Paris – lector de limba română (1987–1988)
• INALCO – Paris – maître de langues (1988–1991)

A ocupat funcții de conducere la Universitatea din București, inclusiv:

• Șef de catedră, prodecan, decan
• Decan și rector al Școlii Superioare de Jurnalism (1994–1997)

Activitate literară și traduceri
Paul Miclău a fost un prolific autor de poezie, proză și eseuri, adesea scrise în limba franceză. A debutat în 1985 cu volumul Punte întru text (poezie), iar în 1989 a publicat romanul Comoara. Acesta a apărut și în Franța, în 1995, sub titlul Roumains déracinés, într-o variantă necenzurată.

A publicat peste 2000 de sonete până în 2009, stabilind un record național în acest gen poetic.

Lucrări selectate
Poezie, proză și eseuri:

• Le signe linguistique (1970), Semiotica lingvistică (1977), Signes poétiques (1983)
• Punte întru text (1985), Comoara (1989), Roumains déracinés (1995), Sonnets (1991)
• Sous le trésor, Au bord du temps, Puits intérieur, Semence de sens, Clipă fără sfârșit, La margine de timp, Scribo, ergo sum – sonete, poezii și meditații publicate între 1997–2011

Traduceri importante (din română în franceză):

• Lucian Blaga, Poemele luminii
• Vasile Voiculescu, Poezii și Ultimele sonete ale lui Shakespeare
• Mihai Eminescu, Poezii/Poésies
• Ion Barbu, Nadir latent

Alți autori traduși: Gheorghe Zamfir, Tudor Arghezi, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Flora, Toma George Maiorescu

Traduceri din franceză în română:

• André Martinet, Elemente de lingvistică generală
• Tzvetan Todorov, Poetica
• Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării
• Honoré de Balzac, povestiri din Comedia Umană

Premii și distincții

• Premiul Ministerului Învățământului (1971)
• Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei RSR (1978)
• Două premii ale Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1982, 1986)
• Premiul european al Association des Écrivains de langue française (1996)
• Medalia Eminescu (2000)
• Ordinul francez Palmes Académiques – Ofițer (1985)
• Chevalier des Arts et des Lettres – Franța (2008)
• Doctor Honoris Causa al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (2009)

Apartenențe profesionale

• Membru în numeroase societăți de lingvistică și semiotică (România și Franța)
• Președinte al Grupului Român de Semiotică (1972–1989)
• Președinte al Comitetului pentru Europa nefrancofonă în cadrul AUPELF (1979–1992)
• Membru al Association des écrivains de langue française (din 1996).