Alexandru Mocioni, om politic român, liderul mișcării naționale bănățene

Alexandru Mocioni (sau Alexandru de Mocioni, în forma maghiarizată, Alexandru Mocsonyi) (n. 4 noiembrie 1841, Budapesta – d. 1 aprilie 1909, Birchiș, județul Arad) a fost un important om politic român, deputat în mai multe legislaturi ale Camerei Ungare a Parlamentului de la Budapesta, unde a intrat pentru prima dată la vârsta de 24 de ani. Considerat liderul mișcării naționale bănățene, a fost inițiatorul și susținătorul înființării Partidului Național al Românilor din Banat și Crișana, al cărui președinte a fost pentru o perioadă de patru luni. A militat constant pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Mocioni#/media/Fișier:Alexandru_Mocioni.jpg

Mocioni s-a născut la Budapesta, într-o familie de tradiție, și a fost educat de mama sa, Ecaterina, care i-a insuflat o educație românească și ortodoxă. Împreună cu profesorul Atanasie Marienescu, viitorul academician, a urmat studii secundare la liceul piariștilor din Pesta, iar ulterior a continuat studiile universitare la Universitatea din Pesta, specializându-se în drept. După trei ani de studii la Viena, își finalizează doctoratul în drept la Universitatea din Graz.

Împătimit al cauzei naționale, Mocioni a întreprins o călătorie de studii în Elveția și Belgia pentru a învăța din experiența acestor țări polietnice în privința legislației privind egalitatea drepturilor naționalităților.

Debutul lui Alexandru Mocioni în viața politică a avut loc în anul 1865, când, la vârsta de 24 de ani, a devenit deputat în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta, reprezentând circumscripția Rittberg (Tormac, județul Timiș). Înfruntând presiuni din partea guvernului, a obținut o victorie răsunătoare în fața contracandidatului său susținut de autorități. Mocioni a fost un adept fervent al drepturilor naționale și al egalității naționalităților în Imperiul Austro-Ungar, promovând în mod constant cauza românilor din Banat și Transilvania.

În Parlament, Mocioni a adus în discuție drepturile naționalităților conlocuitoare, luptând pentru recunoașterea acestora într-un sistem în care doar națiunea maghiară era oficial reprezentată. A devenit un adversar redutabil al autorităților, iar prima sa propunere legislativă a vizat protejarea drepturilor românilor din Ungaria. A înființat un club parlamentar dedicat românilor, susținut și de sârbi.

În al doilea ciclu parlamentar (1869-1872), a fost ales deputat din partea Lugojului, în ciuda obstrucțiunilor din partea guvernului, care nu vedea cu ochi buni ascensiunea românilor în viața politică. A continuat să susțină proiecte importante pentru comunitatea românească, inclusiv înființarea unui teatru românesc și a unei universități în limba română la Cluj.

Pentru a-și susține ideile, Alexandru Mocioni a scris în numeroase ziare ale vremii, cum ar fi „Zukunft” din Viena și „Politik” din Praga. În 1893, a fondat la Timișoara ziarul Dreptatea, care sprijinea politica națională și apăra drepturile românilor.

Mocioni a fost și un muzician talentat, pianist concertist și compozitor de muzică clasică. De asemenea, a fost activ în viața culturală, iar în plan economic, a fost președinte al Băncii Albina din Sibiu, cea mai mare bancă a românilor din Transilvania, înființată alături de Visarion Roman.

Alexandru Mocioni a publicat mai multe lucrări de impact, printre care:

• Conştiinţa Naţională, în almanahul societăţii academice „România Jună” (Viena, 1883)
• Liberatea Presei, în Romaenische Revue (1888)
• Simptoame de împăcare, în Romaenische Jahrbuecher (1894)
• Quem dii oderunt paedagogum fecerunt, Caransebeș (1899)
• Problema vieţii, eseu pentru aniversarea societăţii academice „România Jună”
• Religiunea şi ştiinţa, publicat la Sibiu (1905) și Viena (1906).

Alexandru Mocioni a murit la 1 aprilie 1909, la Birchiș, și a fost înmormântat la mausoleul familiei Mocioni de la Foeni. Activitatea sa politică, culturală și publicistică a lăsat o amprentă importantă în viața românilor din Banat și Transilvania, având un rol semnificativ în lupta pentru drepturile naționalităților și în dezvoltarea conștiinței naționale a românilor din Imperiul Austro-Ungar.

Bibliografie

Botiș, Teodor, Monografia familiei Mocioni, Editura Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1939.