Octavian Goga, poet, publicist, academician și politician român

Octavian Goga (născut pe 21 martie 1881, în Rășinari, și decedat pe 7 mai 1938, la Ciucea) a fost un poet, publicist, academician și politician român, care a ocupat funcția de prim-ministru al României între 29 decembrie 1937 și 10 februarie 1938. A fost ales membru corespondent al Academiei Române pe 29 mai 1914 și membru titular din 4 iunie 1919. De asemenea, a fost vicepreședinte al Academiei Române între 1 iunie 1929 și 30 mai 1932.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga#/media/Fișier:Octavian_Goga.jpg

Octavian Goga s-a născut pe 21 martie 1881, în satul Rășinari din județul Sibiu, fiind fiul preotului ortodox Iosif Goga și al învățătoarei Aurelia Bratu. A avut doi frați, Victor (1882-1883) și Eugen Iosif (1888), și două surori, Victoria (1883) și Claudia Maria (1886).

Prima căsătorie a avut-o cu Hortensia Cosma în 1906, căsătoria fiind oficiată la Sibiu. Au divorțat în 1920. În 1921, Octavian Goga s-a căsătorit cu Veturia Mureșan.

Octavian Goga a urmat școala primară în satul natal, avându-l ca învățător pe Moise Frățilă, și a continuat liceul la Sibiu și Brașov. Între 1900 și 1904, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Budapesta și Berlin.

Goga a debutat în 1897 în periodicele Tribuna, Familia, România ilustrată și Tribuna literară. În perioada studenției la Budapesta, a fost membru al Societății academice „Petru Maior” și a editat revista Luceafărul în 1902, împreună cu Alexandru Ciura și Octavian Tăslăuanu. În cadrul acestei reviste a publicat majoritatea versurilor sale, reunite apoi în volumul Poezii din 1905, care i-a adus Premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române. În cadrul Partidului Național Român, a militat pentru eliberarea românilor din Transilvania. În 1907 a editat ziarul Țara noastră, o publicație politică de partid, iar în urma unor articole politice, a fost închis în 1909 și 1912.

În 1910, Octavian Goga s-a mutat la București pentru a susține intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antantă și pentru a lupta pentru unitatea națională. În 1917, s-a înrolat în armata română și a luptat în Dobrogea. În același an, a lansat împreună cu Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță, Ion Simionescu și Lucian Blaga ziarul România. În 1918, a inițiat la Paris o mișcare pentru recunoașterea unității naționale a României.

Pe 1 decembrie 1918, Goga a participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia și a fost ales în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. După alegerile din 1919, a fost ales deputat și a părăsit Partidul Național Român în 1920, alăturându-se Partidului Poporului condus de Alexandru Averescu. În cadrul acestui partid, Octavian Goga a ocupat funcții importante, inclusiv ministru al Cultelor și Artelor și ministru de Interne între 1926 și 1927.

După 1930, Octavian Goga a fondat Partidul Național Agrar în aprilie 1932, care a fuzionat în 1935 cu Liga Apărării Național-Creștine, condusă de A.C. Cuza, pentru a forma Partidul Național Creștin, al cărui președinte a devenit Goga. Goga s-a distanțat de mișcările fasciste europene, afirmând că naționalismul său era adaptat specificului românesc, și se opunea violenței.

La alegerile din decembrie 1937, Partidul Național Creștin a obținut 9,5% din voturi și 39 de mandate în Parlament. Regele Carol al II-lea l-a desemnat pe Octavian Goga prim-ministru, deși niciun partid nu obținuse majoritatea necesară. Sub conducerea lui Goga, guvernul a emis un decret pentru revizuirea cetățeniei evreilor din România, care a avut efecte dramatice asupra comunității evreiești. De asemenea, Goga a propus expulzarea evreilor din țară, în cadrul unui plan cunoscut sub numele de „Planul Madagascar”.

Ascensiunea Gărzii de Fier și instabilitatea politică au dus la demisia lui Octavian Goga pe 10 februarie 1938, în urma unei lovituri de stat a regelui Carol al II-lea, care a dizolvat partidele politice și a instaurat o nouă constituție. Octavian Goga a suferit un atac cerebral pe 5 mai 1938 și a decedat pe 7 mai 1938, la vârsta de 57 de ani. Funeraliile sale au avut loc la Ateneul Român pe 11 mai 1938, iar Goga a fost înmormântat la conacul său de la Ciucea.

Activitatea politică

• Președinte al Partidului Național Agrar: 10 aprilie 1932 – 14 iulie 1935
• Președinte al Partidului Național Creștin: 14 iulie 1935 – 30 martie 1938
• Deputat: 1919
• Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice: 5 decembrie 1919 – 16 decembrie 1919
• Ministru de Stat: 18 martie 1920 – 13 iunie 1920
• Ministru al Cultelor și Artelor: 13 iunie 1920 – 13 decembrie 1921
• Ministru de Interne: 30 martie 1926 – 4 iunie 1927
• Președinte al Consiliului de Miniștri: 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938

Opera

Volume de poezii:

• Ne cheamă pământul (1909)
• Din umbra zidurilor (1913)
• Strigăte în pustiu (1915)
• Cântece fără țară (1916)

Piese de teatru:

• Domnul notar (1914)
• Meșterul Manole (1928)

Publicistică:

• Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi (1911)
• Mustul care fierbe (1927)

Traduceri din:

• Sandor Petöfi, Ady Endre, Imre Madách.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Octavian_Goga