Anton Dumitriu, filosof, matematician și logician român de origine greacă

Anton Dumitriu (n. 31 martie 1905, Brăila – d. 8 ianuarie 1992, București) a fost un filosof, matematician și logician român de origine greacă.
S-a născut în Brăila, unde a urmat școala primară și liceul. A devenit student la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a avut ca profesori pe Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu și Octav Onicescu. În 1929 a obținut licența în Matematică. Între 1929 și 1933, a fost profesor de matematică la o școală din Brăila, iar între 1933 și 1938, a predat la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, a devenit asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://descoperabraila.ro/oameni/personalitati/anton-dumitriu-matematicianul-brailei/

În paralel cu activitatea didactică, Anton Dumitriu a studiat filosofia și în 1938 și-a susținut doctoratul în filosofie cu teza Bazele filosofice ale științei, în fața unei comisii condusă de Constantin Rădulescu-Motru, cu referent Petre P. Negulescu. Același an l-a găsit pe Dumitriu în postura de asistent la catedra de Logică a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, iar ulterior a devenit conferențiar și apoi profesor titular al catedrei de Logică. Între 1942 și 1947, a fost directorul publicației „Caiete de Filosofie” și, între 1944 și 1946, a fost directorul săptămânalului „Democrația”. A publicat lucrări atât în reviste românești, precum Revista de Filosofie și Revista Fundațiilor Regale, cât și în reviste internaționale, cum ar fi The Journal of History of Philosophy și Scientia.
Între 1946 și 1948, Anton Dumitriu a fost deputat în Parlament, însă în 1948 a fost demis din Universitate, alături de alți profesori remarcabili, precum Constantin Rădulescu-Motru și Ioan Cartojan. După 23 august 1944, s-a alăturat Partidului Liberal brătienist, sprijinind financiar ziarul „Democrația” (octombrie 1944 – iulie 1945). Ulterior, din cauza absenței unor perspective de guvernare ale partidului său, a trecut la Partidul Liberal condus de Gheorghe Tătărescu, care coopera cu guvernul prezidat de Petru Groza. În semn de recunoaștere, a fost numit administrator al Creditului Minier, cea mai mare societate petrolieră cu capital românesc.
După absolvirea studiilor de matematică la Universitatea din București, Anton Dumitriu a devenit asistent universitar la Școala Politehnică din București în 1934. Interesat de fundamentele logice și filosofice ale matematicii, a redactat și susținut în 1938 teza doctorală Bazele filosofice ale științei. În același an, a devenit asistent la catedra de Logică a Facultății de Litere și Filosofie, unde a avansat în carieră, ajungând conferențiar și, ulterior, profesor titular. Din cauza schimbărilor politice și a reformei comuniste din învățământul românesc, a fost arestat în 1948 și a fost deținut politic până în 1954. După 1964, a revenit în cercetarea științifică, fiind reintegrat ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, unde a continuat să colaboreze cu importante reviste internaționale și să țină cursuri ca profesor onorific la Facultatea Liberă de Filosofie din Paris și la Institutul Superior de Științe Umane din Urbino.
Anton Dumitriu a fost numit cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române în 1964 și mai târziu a devenit șeful sectorului de cercetări în logica clasică al acestui centru. A fost membru al Academiei Mediteraneeene a Dialogului din Roma, al Academiei Marchese din Ancona și al Centrului Superior de Logică și Știință Comparată din Bologna. De asemenea, a fost profesor onorific la Facultatea Liberă de Filosofie din Paris și la Institutul Superior de Științe Umane din Urbino. A fost cooptat în consiliul științific al mai multor reviste internaționale, precum International Logic Review, Il Contributo, și Theoria.

Premii

• Marele premiu de Stat acordat de Academia Română pentru Logica nouă (1940)
• Premiul Societății Gazeta Matematică (1947)
• Premiul Academiei Române pentru Soluția paradoxurilor logico-matematice (1968)
• Premiul revistei Săptămâna (1981)
• Premiul Academiei Române pentru Alétheia (1984)
• Premiul revistei Flacăra (1984)
• Premiul revistei Atheneu (1985).

În octombrie 2010, Școala nr. 10 din Brăila a fost denumită „Anton Dumitriu” în memoria sa.

Cărți publicate

• Valoarea metafizică a rațiunii (1933)
• Logica nouă (1940)
• Logica polivalentă (1943)
• Orient și Occident (1943)
• Paradoxurile logice (1944)
• Curs de istoria logicii (1947-1948)
• Soluția paradoxurilor logico-matematice (1968)
• Mecanismul logic al matematicilor (1968)
• Istoria logicii (1969)
• Teoria logicii (1973)
• Philosophia mirabilis (1974)
• Cartea întâlnirilor admirabile (1981)
• Alétheia (1984)
• Eseuri (1986)
• Culturi eleate și culturi heracleitice (1987)
• Homo universalis. Încercare asupra naturii realității umane (1990)
• Valoarea metafizică a rațiunii (reeditare, 2001)
• Jurnal de idei (2014, ediție îngrijită de Mircea Arman)

Bibliografie

• Gabriel Gheorghe, Biografia din studiul introductiv al lucrării Retrospective, Ed. Tehnică, 1991
• Isabela Vasiliu-Scraba, Asimilarea motivului Don Quijote la Anton Dumitriu, în vol. Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Editura Star Tipp, 2002
• Isabela Vasiliu-Scraba, Anton Dumitriu despre Protagoras, în vol. Inefabila metafizică, Editura S.A., 1993