Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolit al Moldovei, scriitor ecleziastic

Gavriil, născut Grigorie Bănulescu-Bodoni pe 1746 în Bistrița și decedat pe 30 martie 1821 în Chișinău, a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, al Ekaterinoslavului și Herson-Tavrici, al Kievului și ulterior al Basarabiei. La 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat canonizarea sa, o decizie adoptată anterior de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse pe 15 iulie 2016. Canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut loc pe 3 septembrie 2016, în ziua înființării Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, al cărei prim mitropolit a fost. Tomosul de canonizare a fost citit la Mănăstirea Căpriana, unde este înmormântat.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gavriil_Bănulescu-Bodoni#/media/Fișier:Banulescu-Bodoni.jpg

Gavriil Bănulescu-Bodoni a studiat inițial în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească din Kiev între 1771-1773, urmată de școlile grecești din Patmos, Smirna și mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos (1773-1776). În 1776 a devenit profesor în Transilvania, iar în 1777 la Iași. În 1779, s-a călugărit la Constantinopol, luând numele Gavriil, și a continuat studiile la Patmos între 1779-1780.

Între 1781 și 1782 a fost profesor de limba greacă, ieromonah și predicator la Catedrala Mitropolitană din Iași. Între 1782 și 1784 a fost profesor la Seminarul din Poltava, Rusia. S-a întors la Iași în 1784 și a fost hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar refuzat de domnul fanariot de atunci. În același an, s-a întors în Rusia, unde a devenit rector al Seminarului din Poltava (1786-1791).

Pe 26 decembrie 1791, Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei l-a hirotonit episcop-vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit Mitropolit al Moldovei, dar în aprilie 1792, domnul Alexandru Moruzi l-a arestat și l-a trimis la Istanbul. După intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, Gavriil s-a întors în Rusia, unde a fost numit Mitropolit al Poltavei (1793-1799), apoi al Kievului (1799-1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803 și s-a stabilit la Odessa.

La 27 martie 1808, printr-un decret al aceluiași țar, Gavriil a fost numit exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească, ambele fiind sub ocupație rusă. A fost instalat la Iași pe 22 mai 1808, conducând Mitropolia Moldovei până după semnarea Păcii de la București din 16 mai 1812. În această perioadă, a tipărit mai multe lucrări și a contribuit la dezvoltarea activității bisericești din regiune.

Pe 21 august 1813, țarul l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința la Chișinău, unde a păstorit până la moarte și a înființat un Seminar Teologic.

Ca exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească, Gavriil a tipărit la Mănăstirea Neamț:

• Chiriacodromion (1811)

A înființat o tipografie eparhială, în care au fost traduse în limba română mai multe lucrări:

• Liturghierul (1815)
• Molitvelnicul (1820)
• Ceaslovul (1817)
• Psaltirea (1818)
• Mineiul de obște (1820)
• Apostolul (1820)
• Evanghelia (1820)
• Tipicul (1821)
• Bucoavna (1814)
• Catihisis (1816) – după Platon al Moscovei

La insistențele sale, s-au tipărit și Noul Testament (1817) și Biblia (1819) în limba română, la Petersburg. Gavriil a ghidat activitatea clerului de mir și a mănăstirilor din eparhie, a zidit mai multe biserici în Chișinău și alte localități, iar la Mănăstirea Căpriana a restaurat biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gavriil_Bănulescu-Bodoni