Alexandru Kiriţescu, scriitor român
#Postat de Carmen Vintu on martie 28, 2026
Alexandru Kiriţescu (n. 28 martie 1888, Piteşti – d. 9 aprilie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor român din perioada interbelică, membru al aceleaşi generaţii cu Victor Eftimiu și Mihail Sorbul. A fost fratele scriitorului Nicolae Kiriţescu, cunoscut pentru spectacolele de revistă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Kirițescu#/media/Fișier:Alexandru_Kiritescu.jpg
S-a născut pe 28 martie 1888, la Piteşti, într-o familie de funcţionari ceferişti. A urmat şcoala primară la Piteşti, continuându-şi studiile la Alexandria și finalizând liceul la Şcoala „Gh. Lazăr” din Bucureşti. După liceu, a intrat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filosofie. A început să lucreze ca student, fiind angajat ca copiator de roluri, cu ajutorul unui profesor de franceză. După absolvire, a obţinut un post de inspector la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Debutul său dramaturgic a avut loc la doar 22 de ani, cu piesa Învinşii, iar despre aceasta, Tudor Arghezi spunea că, deşi „originală”, nu era „originală”. Deşi nu a atins faima fratelui său în domeniul teatrului de revistă, Alexandru Kiriţescu a scris timp de mulţi ani pentru compania Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kiretescu).
Kiriţescu a abordat teme ale vieţii sociale din perioada sa, cel mai cunoscut fiind „trilogia burgheză”. Piesa sa de referinţă este Gaiţele, iar în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a scris Dictatorul. După 1945, a fost parte din colectivul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti, activitate ce a presupus o mare responsabilitate, având în vedere daunele suferite de teatru în urma bombardamentelor din 1944 și cenzura regimului comunist.
În perioada postbelică, Kiriţescu a fost preşedintele Societăţii Autorilor Dramatici şi membru al comitetului de redacţie al revistei Rampa din 1947, unde a publicat articole și note polemice. În paginile revistei, el a susţinut ideea unui teatru constructiv și optimist, adaptat la problemele contemporane. Ultima sa lucrare importantă a fost Ruxandra şi Timotei (1957), un poem istoric în versuri.
În ultimii ani ai vieţii, a trăit pe strada Jean Louis Calderon din Bucureşti, unde s-a stins din viaţă pe 9 aprilie 1961.
Distincţii
- Ordinul Muncii, clasa a II-a (21 august 1954), pentru merite deosebite în domeniul construcţiilor de stat, economice, sociale şi culturale, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a eliberării României.
Operă dramatică
- Învinşii (1910)
- Trilogia burgheză
- Marcel şi Marcel (1923)
- Florentina (1925)
- Gaiţele (1932), iniţial sub denumirea Cuibul de viespi (1929)
- Borgia (1936), prima parte a trilogiei Renaşterii
- Dictatorul (1945)
- Michelangelo Buonaroti
Traduceri
- Dmitri Furmanov, Răzvrătirea (1952, în colaborare cu Andrei Ivanovschi)
- N. Gogol, Jucătorii de cărţi (1952, în colaborare cu Ada Petrari)
- Aleksei Tolstoi, Ivan cel Groaznic (1952, în colaborare cu Andrei Ivanovschi)
- Lev Tolstoi, Teatru (1953, în colaborare cu Ada Petrari şi Tamara Gane)
- Leonid Leonov, Invazia (1953, în colaborare cu Ada Steinberg)
- St. Zlobin, Stepan Razin (1954, în colaborare cu Andrei Ivanovschi)
- Kiss Lászlo, Furtună în munţi (1954, în colaborare)
- A.V. Suhovo-Kobîlin, Trilogie (1956, în colaborare cu Sonia Filip şi Tatiana Berindei)
- Georges Soria, Trufia şi norul (1957)
- Ferenc Lászlo, Vânător de zestre (1957)
- Molière, Avarul (1958, în cadrul operei complete).
Jurnal FM 