Theodor Codrescu, editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român

Theodor Codrescu (n. 1 aprilie 1819, Iași – d. 23 martie 1894, Iași) a fost un editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A fondat tipografia Buciumul român, prin care a susținut Unirea Principatelor Române. A fost redactor la numeroase ziare și a publicat, în Buciumul român, pentru prima dată, epopeea Țiganiada de Ion Budai-Deleanu.
În 1846, Codrescu a scris drama istorică Plăieșul Logofăt mare. Între 1848 și 1853, a revenit la Academie, unde a predat istoria. A fost, de asemenea, cenzor al publicațiilor din Moldova și director al Arhivelor Statului din Iași în 1856. Deși preocupările sale nu erau întotdeauna susținute de o pregătire adecvată, Codrescu a reușit să răspundă prompt la necesitățile culturale ale epocii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Codrescu#/media/Fișier:Theodor_Codrescu_-_Foto01.jpg

A redactat Mica gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus diverse gramatici franceze, a realizat un dicționar francez-român și unul german-român. Împreună cu D. Gusti, a publicat un abecedar, un catehism, o carte de citire și o istorie a românilor, toate fiind manuale uzuale la vremea lor.

În 1850, a înființat, alături de Gh. Săulescu, Teodor Stamati, P. Casimir și D. Gusti, Tipografia „Buciumul”, prin care a publicat numeroase materiale prounioniste și ziare, printre care Steaua Dunării. Codrescu, pasionat de istorie, a strâns o vastă colecție de documente istorice, publicându-le în 25 de volume sub titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. Datorită acestei lucrări, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române.

Sub conducerea lui Codrescu, au apărut ziare importante pentru perioada respectivă, precum Zimbrul (1850), Foiletonul Zimbrului (1855) și Buciumul român (1875). Jurnalist abil, Codrescu a reușit să navigheze cu succes obstacolele impuse de autoritățile vremii și a atras scriitori valoroși, animându-și publicațiile prin principii democratice. În Buciumul român, în perioada 1876-1877, a fost publicată, pentru prima dată, Țiganiada lui I. Budai-Deleanu.

Din 1872, Codrescu a condus, împreună cu I.S. Bădescu, Noul curier român. În 1838, în timpul studiilor, a fondat împreună cu alți tineri o „societate literară” pentru a încuraja traducerile în limba română. În același an, Codrescu a tradus o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels, ce relata cum un copil răpit de tâlhari învață să cunoască pe Dumnezeu. De-a lungul anilor, a publicat numeroase traduceri în Albina românească și, mai rar, în Icoana lumii, alegând în mod special autori mai puțin cunoscuți sau mediocri, menționând rar nume celebre, precum Al. Dumas sau E. Scribe.

Ca traducător, Codrescu a realizat, în 1853, prima versiune românească a romanului Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor din sudul Statelor Unite ale Americii de Harriet Beecher Stowe, contribuind astfel la mișcarea de emancipare socială din Principate. Pentru Teatrul Național din Iași, a tradus numeroase piese, în special vodeviluri, care au fost jucate timp de mai bine de un deceniu.

Ca scriitor, Codrescu a început cu prelucrări și a continuat, inspirat de „Dacia literară”, cu povestiri despre Pepelea, bazate pe folclor. În 1844, a publicat O călătorie la Constantinopoli, iar în 1846, a oferit Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Deși piesa are o intrigă derulată cu îndemânare, aceasta nu beneficiază de un limbaj complet nimerit.

Plăieșul logofăt mare (1876) este o dramă istorică ce păstrează trăsăturile romantismului, centrându-se pe confruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat simbol al bunului simț popular, și Despot Vodă. Piesa prezintă un personaj complex, ce combină despotismul cu toleranța, și se axează pe teme precum iubirea, crima, complotul și adulterul, fiind semnificativă pentru perioada în care a fost scrisă.