Mariana Kahane, cercetătoare, profesoară, folcloristă și etnomuzicologă română de origine evreiască

Mariana Kahane (n. 22 aprilie 1922, Tecuci – d. 23 martie 2008, București) a fost o cercetătoare, profesoară, folcloristă și etnomuzicologă română de origine evreiască, cu o contribuție semnificativă în domeniul muzicii și al folclorului.

Sursa foto: AI

Mariana Kahane s-a născut pe 22 aprilie 1922 în Tecuci, pe atunci reședința județului Tecuci. A început studiile muzicale la Școala de Arte pentru Evrei din București, între 1941 și 1946, urmând cursurile profesorilor Benjamin Weiss (canto), Alfred Mendelsohn (teorie-solfegiu, armonie, istoria muzicii) și Hilda Jerea (pian). În perioada 1943-1945, a fost asistentă la catedra de teorie-solfegiu la aceleași instituții.

A continuat studiile la Conservatorul din București între 1946 și 1952, la Facultatea de Canto și la Facultatea de Pedagogie Muzicală/Dirijat, avându-i ca profesori pe Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Leon Klepper, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel și alții. În perioada 1948-1949, a fost profesoară de teorie-solfegiu la Conservatorul „Alberto della Pergolla” din București.

În 1948, a fost angajată la nou-înființatul Institut de Folclor din București, unde a evoluat pe rând ca asistentă, cercetătoare și cercetător principal, iar în 1981 s-a pensionat. Între 1949 și 1955 a activat ca asistent și lector la catedra de folclor a Conservatorului din București. În 1969, a beneficiat de o bursă de documentare pentru a se perfecționa în etnomuzicologie la Indiana University din Bloomington și la California University din Los Angeles, avându-i ca mentori pe profesorii George List, Charles Seeger și Mantle Hood.

În 1969, a devenit membră a „Society for Ethnomusicology” din Statele Unite ale Americii și în 1975 a fost aleasă membră a „International Council for Traditional Music”, participând activ în studierea și sistematizarea muzicii populare.

Mariana Kahane a publicat numeroase articole, studii și analize în reviste de specialitate, printre care „Muzica”, „Revista de Folclor” (ulterior „Revista de Etnografie și Folclor”), „Anuarul ICED”, „Revue Roumaine d’histoire de l’art”, „Ethnomusicology”, „Journal of the Society of Ethnomusicology”, și multe altele. A susținut comunicări științifice și conferințe în țară și în străinătate, inclusiv în Bulgaria, Polonia, Slovacia și SUA, și a realizat emisiuni de radio și televiziune.

Kahane a colectat și transcris peste 4.300 de piese și 3.500 de melodii populare, majoritatea fiind incluse în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București.

Mariana Kahane a decedat pe 23 martie 2008, la vârsta de 85 de ani, în București.

Pentru activitatea sa remarcabilă, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor din R.S.R. (1988) și Premiul Academiei Române (1988).

Volume

• Cântecul Zorilor și Bradului. Tipologie muzicală (1988, în colaborare cu Lucilia Georgescu-Stănculeanu)
• Doina vocală din Oltenia. Tipologie muzicală (2007, în colaborare cu Marian Lupașcu)

Culegeri de folclor

• Din folclorul nostru (1953, în colaborare cu Emilia Comișel)
• Antologie folclorică din ținutul Pădurenilor (1959, în colaborare cu Emilia Comișel)

Studii și articole
A publicat lucrări importante în reviste de specialitate precum Muzica, Revista de Folclor și Revue Roumaine d’Histoire de l’Art.

Volume colective

• Folclorul muzical din zona Crișului Negru (1974)
• O ipostază a ursitoarelor în credințe și ceremonialuri (1968)

Discografie

• Document. Arhive folclorice românești – Rădăcini (1999, CD cu 54 de piese muzicale)

Mariana Kahane a lăsat o moștenire semnificativă în domeniul etnomuzicologiei și folclorului, având o contribuție deosebită la conservarea și promovarea tradițiilor muzicale românești.