Reprezentată pentru prima dată pe 22 martie 1884, Fântâna Blanduziei este considerată cea mai reușită lucrare dramatică a lui Vasile Alecsandri

În 1882, Vasile Alecsandri începe să lucreze la piesa Fântâna Blanduziei, pe care o va finaliza în anul următor. Epistolele trimise de Ion Ghica sunt celebre și reflectă legătura strânsă dintre cei doi. În 1884, piesa Fântâna Blanduziei are premiera la Teatrul Național din București, pe 22 martie.

Scrisă în 1883, piesa a fost publicată în anul următor, în trei numere consecutive ale revistei Convorbiri literare, iar în același an a fost inclusă în volumul al X-lea al ediției Opere complete (vol. V, Teatru), apărută la Socec. Reprezentată pentru prima dată pe 22 martie 1884, Fântâna Blanduziei este considerată cea mai reușită lucrare dramatică a lui Vasile Alecsandri.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri#/media/Fișier:Misu_Popp_-_Portretul_lui_Vasile_Alecsandri.jpg

Piesa Fântâna Blanduziei reușește să evoce o viziune antică prin câteva trăsături esențiale, fiind lipsită de elementul tragic și prezentând un colț din viața romană, concentrat într-un moment sufletesc de valoare umană. Horațiu, personajul central, este perfect pentru idila din jurul fântânii, idilă care este întreruptă de resemnarea care îi frânează impulsurile. Realitatea umană se îmbină cu cea istorică, iar piesa, deși nu este o tragedie, reprezintă un fragment de umanitate și evocă spiritul antichității prin armonia formelor sale. Alecsandri, cu natura sa optimistă, înțelege profund poetul latin Horațiu, care cântase despre mediocritate, viața rustică și resemnare, devenind un poet al curților. Piesa se desfășoară lângă Tibur, unde Fântâna Blanduziei, cu puterile sale miraculoase, ajută două personaje, Getta și Gallus, să se îndrăgostească. După plecarea lui Gallus, Getta rămâne visătoare, iar Horațiu, impresionat de frumusețea ei, se îndrăgostește de ea. În cele din urmă, el acordă libertatea celor doi îndrăgostiți. În 1883, Alecsandri scrie piesa într-un moment de inspirație intensă, simțind o afinitate cu Horațiu, iar scrierea piesei are loc într-un interval scurt, inspirată de o experiență revelatoare.

Fântâna Blanduziei a fost primită cu entuziasm de public și de critica teatrală. De exemplu, un articol din România liberă din 31 martie 1884 spunea: „Tot ce putem spune împreună cu cei ce în admirare au asistat la acest nou triumf al cântărețului veșnic tânăr și ferice, al omului de inimă și de înaltă și generoasă simțire, este că în fața lui și în fața lucrării sale literare, descoperindu-ne capul, vom sta plecați și cu fericirea în suflet, făcându-i cortegiu nesfârșit întru onoarea și fala țării, a scenei și a literaturii române”.