George Ciorănescu, eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător român

George Ciorănescu (19 martie 1918, Moroieni, Dâmbovița – 6 februarie 1993, la München) a fost un eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător român, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil. A fost al nouălea și ultimul copil într-o familie de învățători din comuna Moroieni, județul Dâmbovița. Frații săi au fost toți intelectuali remarcabili: matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, lingvistul Alejandro Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu.

Sursa foto: AI

În 1946, George Ciorănescu a obținut licența în Drept la Universitatea din București și, în același an, la 28 de ani, a început să-și susțină teza de doctorat la Universitatea din Cluj, cu tema „Românii și ideea federalistă”. În acest studiu, el argumenta despre vocația europeană a României. În 1947, s-a stabilit la Paris, unde a început să activeze în viața culturală a exilului românesc și a devenit membru marcant al Fundației Regale Universitare Carol I din Paris.

La 9 mai 1948, a participat la Congresul Constitutiv al Mișcării Europene de la Haga, prezidat de Winston Churchill, care a marcat începutul organizării comitetelor naționale ale Mișcării Europene, inclusiv comitetul român, condus de George Ciorănescu. De asemenea, în 1954, Ciorănescu a devenit deputat în primul Parlament European, cu sediul la Viena.

În 1955, a început activitatea la postul de radio „Europa Liberă” din München, fiind redactor șef între 1955 și 1957 și din 1958 până în 1965, iar între 1965 și 1970 a deținut funcția de director adjunct al departamentului în limba română. A fost protagonist al mișcării pentru unitatea Europei în exilul românesc și s-a implicat activ în demascarea regimurilor totalitare din spatele Cortinei de Fier, susținând conferințe precum „Independența de ieri și de azi a României” (Paris, 1974), „Independența românească și cea americană” (New York, 1974) și „Dreptul românilor asupra Basarabiei” (München, 1986).

În 1982, George Ciorănescu a preluat conducerea revistei „Apoziția” din München și a continuat să fie un scriitor activ și proteic, publicând lucrări de versuri, proză, eseuri și traduceri. A devenit și membru al Mișcării Federaliste Europene în 1984. A fost un apărător al idealurilor europene și al drepturilor românilor din Basarabia și Transilvania.

Ciorănescu a publicat mai multe lucrări, printre care: „Românii și ideea federalistă” (1996), „Ystud, poeme amare” (1950), „Codicil” (1952), „Poeme fără răspuns” (1952), „Poeme prea târzii” (1954), „Un român prin Grecia” (1967), „Morior ergo sum” (1981), „Catrene definitorii diezate” (1987), „Metaerotism imaginar” (1990), și antologiile „Spicuiri din lirica americană contemporană” (1993) și „Mai aproape de îngeri” (traduceri din lirica religioasă).