Bernardo Bertolucci, regizor italian

Bernardo Bertolucci (n. 16 martie 1941, Parma, Italia – d. 26 noiembrie 2018, Roma) a fost un regizor italian, probabil cel mai cunoscut pentru filmul său Ultimul tango la Paris (1972), al cărui conținut erotic a stârnit mari controverse internaționale.

Bertolucci a crescut într-un mediu intelectual și confortabil, având o influență puternică din partea tatălui său, un poet, antolog, profesor de istoria artei și critic de film. Interesul său pentru cinematografie s-a dezvoltat încă din copilărie, participând frecvent la proiecțiile de filme împreună cu tatăl său. La vârsta de 15 ani, Bertolucci a realizat primele sale scurtmetraje despre copii. În 1962, a publicat prima sa carte, In cerca del mister („În căutarea misterului”), care a câștigat Premio Viareggio, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din Italia. După aceea, și-a început cariera în film ca asistent regizor al lui Pier Paolo Pasolini, lucrând la Accattone (1961). Bertolucci a abandonat Universitatea din Roma fără a finaliza studiile și a început un studiu independent în cinematografie.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Bernardo_Bertolucci#/media/File:Bernardo_Bertolucci,_film_director.jpg

În 1962, Bertolucci a regizat primul său lungmetraj, La commare secca (The Grim Reaper), filmat în Roma, care i-a adus recunoaștere ca un tânăr regizor promițător, deși nu a avut succes comercial. A doua sa producție, Prima della rivoluzione (1964), nu a avut mai mult succes la public, dar a primit aprecieri la Festivalul de Film de la Cannes. Neavând sprijin financiar pentru proiectele sale, Bertolucci a regizat filme documentare și a lucrat cu Julian Beck și Living Theatre la producțiile Agonia („Agonie”), Amore e rabbia („Dragoste și furie”) și altele. Filmul său din 1970, La strategia del ragno (Stratagema păianjenului), reflectă o preocupare crescândă pentru viața interioară a personajelor sale. Il conformista (1970) a fost filmul în care Bertolucci a ajuns la maturitatea sa deplină ca regizor, abordând povestea unui tânăr funcționar public care încearcă să-și rezolve propriile complexe prin conformarea cu regimul fascist italian sub Benito Mussolini.

Ultimul tango la Paris (1972) a fost un film inovator din punct de vedere erotic, care a generat o mare controverse, descriind o aventură între un văduv de vârstă mijlocie (Marlon Brando) și o tânără actriță. Bertolucci a continuat să exploreze teme complexe în filmele sale ulterioare, cum ar fi Novecento (1976), Luna (1979) și La tragedia di un uomo ridicolo (1981).

În 1987, Bertolucci a obținut un succes remarcabil cu Ultimul împărat (The Last Emperor), un film epic despre viața tragică a lui Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, detronat. Acesta a câștigat nouă premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și cea mai bună regie. În 1990, a regizat The Sheltering Sky, o adaptare a romanului cu același nume de Paul Bowles. Filmele sale ulterioare includ Stealing Beauty (1996), despre vizita unei adolescente americane în Italia, și The Dreamers (2003), un thriller erotic despre un student american la Paris în timpul protestelor din 1968.

Bertolucci a rămas o figură centrală în cinematografia mondială, cu o carieră marcată de inovație și controverse.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Bernardo-Bertolucci