Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, istoric literar și cercetător român

Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, născut pe 1 ianuarie 1947 în Darabani, județul Botoșani, a fost un important istoric literar și cercetător român. A urmat studiile gimnaziale și liceale în localitatea natală, iar între 1965 și 1970 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a fost apreciat de profesorul Constantin Ciopraga. După terminarea studiilor, a devenit cadru didactic în învățământul gimnazial din Iași între 1970 și 1980, iar din 1980 a lucrat ca cercetător la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” din Iași.

Sursa foto: AI

Hrimiuc-Toporaș s-a dedicat cercetării literare, colaborând la realizarea Dicționarului literaturii române și îngrijind ediții post-mortem ale unor autori ca Păstorel Teodoreanu și Dan Botta. De asemenea, a realizat împreună cu Victor Durnea o antologie de anchete literare din anii ’30, apărută tot post-mortem. În ciuda cercetării sale prodigioase, nu a reușit să își susțină teza de doctorat despre „Problemele receptării poeziei lui Mihai Eminescu” înainte de moartea sa prematură, la 14 martie 1995, la Iași.

A fost apreciat de critici literari și istorici precum Nicolae Manolescu, Zigu Ornea și Dan C. Mihăilescu, iar după decesul său, au fost publicate lucrări semnate de el, inclusiv „Atelier de istorie literară”, o serie de studii literare. Viața sa și activitatea au fost legate strâns de familia sa și de locurile natale, Darabaniul având un loc important în amintirile sale.

Soția sa, Mioara Hrimiuc-Toporaș, a relatat amintiri despre studenția lor și despre începuturile relației lor. De asemenea, ea a subliniat în mod emoționant legătura adâncă dintre Gheorghe și locurile natale, dar și despre modul în care a învățat să aprecieze viața din Darabani, unde Gheorghe provenea dintr-o familie modestă de agricultori.