Dimitrie Leonida, inginer electrician, profesor universitar și specialist în energetică român

Dimitrie Leonida (n. 23 mai 1883, Fălticeni – d. 14 martie 1965) a fost un inginer electrician, profesor universitar și specialist în energetică, activând în Timișoara și București. În 1908, a fondat prima școală de electricieni și mecanici din România, iar un an mai târziu, în 1909, a înființat primul Muzeu Tehnic din țară. Este fratele Elisei Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Leonida#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_Leonida.jpg

Leonida a contribuit semnificativ la electrificarea României, fiind implicat în realizarea unor proiecte importante, precum barajul de la Izvorul Muntelui (Bicaz), un tunel prin muntele Botoșanul și hidrocentrala de la Stejarul. De asemenea, a proiectat și a condus lucrările pentru construirea centralei termoelectrice Grozăvești și a rețelei de distribuție a energiei electrice din București.

Premiat cu titlul de Laureat al Premiului de Stat, Leonida a organizat prima expoziție de electricitate din România, în 1928, și a fost activ în educarea specialiștilor în domeniul electricității și mecanicii. A fost, totodată, un important susținător al Muzeului Tehnic din București, care poartă astăzi numele său.

Dimitrie Leonida s-a născut în Fălticeni, ca fiu al ofițerului Atanase Leonida și al Matildei Leonida (născută Gill). A urmat școala primară la Galați și Buzău, iar liceul la București, Constanța și apoi la Liceul „Mihai Viteazul” din București. A întrerupt studiile liceale și s-a pregătit particular, finalizând cu succes examenele.

A ales să studieze electricitatea la Politehnica din Charlottenburg, în apropiere de Berlin, unde a realizat un proiect de metrou pentru București și a conceput un proiect de „Complex hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței”.

După ce a primit diploma de „Elektroingenieur” în 1908, Leonida s-a întors în România și s-a angajat la Primăria Bucureștiului, unde a lucrat la electrificarea orașului și a elaborat proiecte pentru tramvaie, metrou și centrale hidroelectrice. În același an, a înființat Școala de Electricieni și Mecanici din România, iar în 1909, Muzeul Tehnic din București.

A fost implicat în realizarea unor importante centrale electrice și a contribuit la dezvoltarea unei industrii electrice românești autonome. În 1913, a fondat societatea „Energia”, care a înființat o fabrică de materiale electrice, iar în 1919 a fuzionat cu „Societatea Teleromână”.

A fost profesor universitar la Timișoara și București între 1924 și 1945, iar activitatea sa a avut un impact major asupra electrificării țării. A fost membru al Comitetului Electrotehnic Român și a organizat prima expoziție de electricitate din România, în 1928.

De-a lungul carierei, Leonida a fost implicat în administrarea CFR, în diverse funcții, și a continuat să contribuie la dezvoltarea energeticii din România până la pensionarea sa în 1948.

Leonida a fost distins cu Premiul de Stat și cu Ordinul Muncii clasa I (1961), iar în 1935 a devenit membru titular al Academiei de Științe din România. Numele său este legat de numeroase instituții de învățământ din România și de cel mai important Muzeu Tehnic din țară, precum și de o stație de metrou din București.

De asemenea, a fost membru al „American Institute of Electrical Engineers” și al „Royal Society of Arts” din Londra, iar activitatea sa a avut un impact durabil asupra educației tehnice și a dezvoltării infrastructurii electrice din România.