Grigore Tabacaru, profesor, pedagog, gazetar român

Grigore Tabacaru (n. 14 martie 1883, Hemeiuș – d. 9 martie 1939, București) a fost un pedagog și psiholog român. A fost, între altele, autor de manuale pentru învățământul primar și gimnazial.

Studii:

• Școala Nr. 1 de Băieți din Bacău (1890-1894)
• Gimnaziul „Principele Ferdinand” din Bacău (1894-1898)
• Școala Normală de Institutori din București, transferată în 1900 la Bârlad (1898-1903)
• Facultatea de Filozofie și Litere din București (1910-1913, „Magna cum laude”)
• Doctorat în filozofie la Universitatea din München, cu teza „Cercetările lui Binet asupra psihologiei gândirii” (1915)
• Docent în pedagogie la Universitatea din Iași, cu lucrarea „Personalitatea psihologică, logică și socială” (1918).

Sursa foto: AI

Activitate profesională:

• Învățător la Școala Germană din Hemeiuși (1904)
• Secretar al Comisiei de Anchetă asupra învățământului primar, Ministerul Instrucțiunii (1905)
• Institutor în comuna Scorțeni (1906-1908)
• Institutor la Școala „Ienăchiță Văcărescu” din București (1908-1909)
• Director al Căminului Studențesc din Iași (1921-1923)
• Profesor de filozofie și istorie la Școala Normală de Învățători din Tecuci (1923-1924)
• Profesor de pedagogie la Școala Normală de Învățători din Bacău (1924-1936)
• Profesor de filozofie la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău (1933-1935)

Activitate publicistică:

• Debut publicistic în martie-aprilie 1902 cu articolul Marele patriot român I. Ionescu de la Brad, în revista „Școala săteanului” (Roman)
• A publicat articole și studii în revistele: „Albina” (București), „Cronica” (București), „Cultura română” (Iași), „Învățătorul român” (București), „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Neamul românesc” (București), „Opinia” (Iași), „Arhiva pentru știință și reforma socială” (București), „Bacăul” (Bacău), „Presa” (Bacău), „Noua revistă română” (București), „Ramuri” (Craiova) și altele.

Volume:

• Neculai, Grigore și Gheorghe P. din școala de aplicație de la Bârlad (1903)
• Jocuri românești pentru copiii școlilor primare (1906)
• Înțelegerea operei lui I.H. Pestalozzi (1908)
• Carte de Științe Naturale (1913)
• Cercetările lui Binet asupra psihologiei gândirii (1915)
• Lecțiuni de logică (1915)
• Logica (1915)
• Psihologia (1915)
• Abecedar pentru clasa I primară urbană și rurală (1918)
• Psihologia gândirii și pedagogia (1921)
• Psychologie de la pensée (1922)
• Problema școlii active (1924)
• Introducere în psihologia experimentală (1925)
• Pedagogia experimentală și științifică despre copil (1925)
• Ștefan Petică. Note biografice (1925)
• Orientări în filosofie. Introducere în logică (1926)
• Problema pedagogiei sociale (1926)
• Principiile școlii active (1926-1927)
• Didactica (1928)
• Istoria pedagogiei românești (1929)
• Psihologia pedagogică (1929)
• Bacăul de altădată (1930)
• Monografia Bacăului (1930)
• Bisericile Bacăului (1932)
• Didactica experimentală (1935)
• Protecția copiilor (1935)
• Premiul „Grigore Tabacaru” pentru performanță didactică a fost instituit în 1991.

Revista „Ateneul Cultural” (1925-1928) a fost o inițiativă majoră a lui Grigore Tabacaru, iar contribuțiile sale la dezvoltarea culturală a Bacăului și nu numai au avut un impact semnificativ, mai ales prin susținerea educației naționale și promovarea cercetărilor în domeniul pedagogiei și psihologiei.

In memoriam:

• Casa Memorială „Grigore Tabacaru” în Hemeiuși, județul Bacău
• Numele său a fost atribuit mai multor instituții educaționale din Bacău, precum Școala Gimnazială din Hemeiuș și Liceul Teoretic din Bacău
• Diverse premii și asociații pedagogice poartă numele său, inclusiv „Premiul Grigore Tabacaru” pentru performanță didactică (din 1991).

Citate: „Multitudinea preocupărilor lui Grigore Tabacaru în domeniul psihologiei, pedagogiei sociale, sociologiei didactice, activitatea sa de la catedră și contribuțiile în domeniul cultural și publicistic l-au consacrat ca un important exponent al educației românești.” (Eugen Budău, în Bacăul literar, 2004)