Petre P. Panaitescu, istoric și filolog român

Petre P. Panaitescu (n. 13 martie 1900, Iași – d. 14 noiembrie 1967, București) a fost un istoric și filolog român, membru corespondent al Academiei Române (din 1934), membru fondator al Asociației Slaviștilor din R. S. România și membru al Institutului pentru Studiul Europei de Sud-Est din München.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

A urmat studiile secundare la Iași și București, iar între 1918-1922 a studiat la Universitatea din București și, ulterior, la Cracovia (1923-1924). În 1924, devine membru al Școlii române din Franța. În 1925, obține titlul de doctor în litere, susținând teza „Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin” – prima monografie semnificativă despre relațiile româno-polone. În 1961, primește titlul de doctor docent.

Între 1927 și 1932, a fost conferențiar de istoria slavilor la Universitatea din București, iar între 1932 și 1941, profesor la aceeași instituție. În perioada 1954-1965, a activat ca cercetător principal la „Institutul de Istorie Nicolae Iorga”.

Specialist în slavistică, Petre P. Panaitescu a continuat lucrările lui I. Bogdan, abordând în cercetările sale istoria poporului român și relațiile acestuia cu popoarele de origine slavă. A contribuit la editarea critică a documentelor din Țara Românească, a cronicarilor slavo-români și a scrierilor lui Grigore Ureche, Miron Costin și Dimitrie Cantemir. De asemenea, a elaborat monografii despre figuri emblematice ale istoriei românilor, cum ar fi Alexandru cel Bun (1932), Mihai Viteazul (1936), Mircea cel Bătrân (1944) și Dimitrie Cantemir (1958).

Lucrări publicate

• Contribuții la opera geografică a lui Dimitrie Cantemir (1928)
• Originea populației în Dobrogea Nouă (1940)
• Interpretări românești: studii de istorie economică și socială (1947)
• Viața feudală în Țara Românească și Moldova: sec. XIV-XVII (1957)
• Dimitrie Cantemir (1958)
• Istoria României, vol. II-III (1962-1964) – colaborator
• Istoria literaturii române, vol. I (1964) – colaborator
• Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova. Orânduirea feudală (1964)
• Începuturile și biruința scrisului în limba română (1965)
• Introducere în istoria culturii românești (1969)

Bibliografie

• Noua Gazetă Transilvană, Brașov, 1991
• Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967