Mansi Barberis, compozitoare, cântăreață, violonistă română

Clemansa (Mansi) Barberis-Plăcințeanu (12 martie 1899, Iași – 11 octombrie 1986, București) a fost o compozitoare, soprană, violonistă, violistă și profesoară universitară, recunoscută pentru contribuțiile sale în muzica românească și internațională. A fost o figură marcantă a scenei muzicale, cunoscută pentru lucrările sale în domeniul operatic și simfonic, precum și pentru activitatea de profesor la Conservatorul din Iași și București, și la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mansi_Barberis#/media/Fi%C8%99ier:MansiBarberis.jpg
Mansi Barberis s-a născut în Iași, la 12 martie 1899, într-o familie deosebită: tatăl său, inginerul Giuseppe (Iosif) Barberis, iar mama sa, Marguerita Cazaban, provenea dintr-o veche familie franco-italiană. Aceasta din urmă a dat mai multe personalități importante în domeniul artistic românesc, precum actorul Jules Cazaban, scriitorul Alexandru Cazaban și sculptorul Ion Irimescu. Mansi Barberis a fost căsătorită cu chirurgul Gheorghe Plăcințeanu și împreună au avut doi copii: regizoarea Sorana Coroamă-Stanca și chirurgul ortoped Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu. A decedat în București pe 11 octombrie 1986.

Își începe studiile muzicale la București (1916-1918) cu Alfonso Castaldi și Luigi Narice, iar în 1922 absolvește Conservatorul din Iași. Ulterior, se specializează la Berlin, studiind armonie, contrapunct, orchestră și canto cu profesori precum Wilhelm Klatte și Lula Misz Gmeiner. După doi ani la Berlin, Mansi Barberis continuă să studieze la Paris la Schola Cantorum cu Vincent d’Indy și la Conservatoire National cu tenorul Gabriel Paulet și alți maeștri. Ea va reveni periodic la Paris și va studia și la Viena, la Marck von Neusser și Joseph Marx.

Opera
Compozițiile Mansi Barberis includ lucrări pentru pian și vioară, lieduri, coruri și lucrări simfonice, cum ar fi „Suita I pastorală” pentru orchestră simfonică, difuzată de Radio Viena în 1937, și poemul simfonic „Viziuni”. Printre operele sale se numără „Kera Duduca” (1963), „Apus de soare” (1961), „Domnița din depărtări” (1976) și „Căruța cu paiațe” (1982). De asemenea, a scris muzică de scenă pentru lucrări precum „Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare și pentru serialul TV „Mușatinii”, regizat de fiica sa, Sorana Coroamă-Stanca.

A fost membră a Societății Compozitorilor Români din 1935 și a Uniunii Compozitorilor din România, iar lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania și Marea Britanie. A fost laureată a Premiului George Enescu (1925, 1934, 1941) și a primit Ordinul Meritul Cultural în 1969.

Publicații și distincții
Mansi Barberis a publicat volumul de amintiri „Din zori până în amurg”, care a fost tradus și în limba italiană, prin grija strănepotului său, Vlad Coroamă. În cariera sa, a fost distinsă cu numeroase premii și onoruri pentru contribuțiile sale în muzica românească și internațională.

Selecție a lucrărilor sale

• Itinerar dacic (1976) – pe versuri de Dominic Stancu
• Destin de poet (1981) – pe versuri de Mihai Eminescu
• Kera Duduca (1963) – operă
• Apus de soare (1961) – operă
• Rondelurile rozelor (1982) – pe versuri de Alexandru Macedonski

Mansi Barberis rămâne o figură importantă a muzicii românești, atât prin lucrările sale compuse, cât și prin influența avută asupra noilor generații de muzicieni și profesioniști ai artei lirice din România.