7 martie 1395 – Tratatul de cooperare militară antiotomană de la Brașov

În anul 1395, Mircea cel Bătrân, voievodul Țării Românești, a încheiat un tratat important cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cu scopul de a întări pozițiile împotriva unei posibile invazii otomane. Acesta a fost primul tratat de alianță antiotomană din sud-estul Europei. În baza acestui acord, Mircea accepta statutul de vasal al regelui ungar, iar în schimb, Sigismund de Luxemburg recunoștea stăpânirea voievodului asupra mai multor teritorii, inclusiv Banatul de Severin, Amlașul și Făgărașul, teritorii ce fuseseră anterior pierdute de Radu I.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigismund_de_Luxemburg#/media/Fi%C8%99ier:Pisanello_024b.jpg

Tratatul stabilia o cooperare militară strânsă între cele două părți în fața amenințării otomane. Mircea se angaja să trimită oastea sa împreună cu cea maghiară pentru a lupta împotriva turcilor sau aliaților acestora. Dacă regele Sigismund nu ar fi venit personal cu armata, Mircea se obliga să asigure hrana și trecerea liberă pentru oștile regale care aveau să ajungă în zonele de interes, în special în Dobrogea. În schimb, Sigismund promitea să sprijine Țara Românească în cazul unui atac otoman și să pună garnizoane mixte în orașele și cetățile cucerite de la turci.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n#/media/Fi%C8%99ier:MirceatheElder.jpg

Chiar dacă Mircea cel Bătrân era într-o poziție fragilă, fiind recent izgonit din țara sa și având o poziție internă delicată, tratatul de la Brașov i-a consolidat autoritatea. Tratatul, semnat la 7 martie 1395, nu doar că i-a asigurat sprijinul Ungariei, dar i-a permis și o revenire strategică în Țara Românească. În urma acestui acord, la 6 aprilie 1395, armatele maghiare și ale lui Mircea s-au pregătit pentru campania militară, care a dus la recucerirea cetății Turnu în luna mai a aceluiași an.

Totuși, în ciuda unor câștiguri inițiale, campania a avut succes limitat. Vlad, susținut de turci, a reușit să păstreze o mare parte din sudul țării, inclusiv Argeșul. Aceasta i-a permis să trimită un act de omagiu în mai 1396 către regele Poloniei, Vladislav Iagello, recunoscându-și supunerea față de acesta. După acest conflict, Vlad a reușit să-și păstreze controlul asupra unei părți semnificative din Țara Românească până la sfârșitul anului 1396, când Mircea cel Bătrân a revenit în fruntea Țării Românești, recucerind Transalpină (Țara Ungro-Vlahiei).

Această etapă a fost una crucială în consolidarea poziției lui Mircea cel Bătrân și în stabilirea unui context de cooperare împotriva expansiunii otomane în Europa de Sud-Est.