Zaharia Pană, poet, scriitor și publicist de origine aromână

Zaharia Pană, cunoscut și sub numele de Zahu Pană, s-a născut pe 21 august 1921 în satul Beala de Sus, fosta Macedonie iugoslavă. Tatăl său, Vasile Pană, a fost voluntar în Primul Război Mondial, iar în 1925 familia sa a fost relocată în Cadrilater, în comuna Cocina, județul Durostor. Aici, Zaharia a urmat școala primară și apoi școala comercială din Silistra. Debutul său literar a avut loc la doar 14 ani, când a publicat poezia Vijelie în revista liceului Lumina. După moartea prematură a tatălui său în 1935 și în urma cedării Cadrilaterului în 1940, s-a mutat la București împreună cu familia, continuându-și studiile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zaharia_Pan%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Zahu_pana.jpg

Simpatizant al mișcării naționaliste din România, a fost arestat în 1941, condamnat la opt ani de închisoare și trimis la Aiud. În același an, alături de un grup de studenți deținuți, a fost trimis pe frontul de est. Căzut prizonier în mâinile trupelor sovietice, a reușit să evadeze și să se întoarcă în țară, unde și-a finalizat studiile liceale și a absolvit Academia Comercială din București. În 1958, regimul comunist l-a arestat din nou, trimițându-l la închisoarea Aiud, de unde a fost eliberat în 1964, în urma Decretului de Grațiere.

În 1965, s-a căsătorit cu Marica Caramihai și, prin intermediul unei rude a soției, a reușit să emigreze în Statele Unite, stabilindu-se la New York. A devenit președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici și a desfășurat o activitate publicistică intensă în presa de limbă română din exil. În 1982, a publicat volumul Poezii din închisori la Editura „Cuvântul Românesc”, o antologie ce reunește creații lirice ale peste 50 de poeți, cunoscuți și anonimi, care au suferit în închisorile comuniste. În 1989, a lansat volumul de poezii originale Cu acul pe săpun, inspirat din suferințele detenției și din rezistența spiritului în fața oprimării. A trecut la cele veșnice pe 1 martie 2001, la New York.

Poet pătimaș, înzestrat cu o memorie prodigioasă, Zahu Pană a fost primul care a cules și conservat aproape întreaga creație lirică a poeților români condamnați de infernalul regim comunist. Viața sa a fost un zbucium continuu, presărată cu momente dramatice, lipsuri și idealuri înalte, cu înfrângeri și ridicări, dar în final triumfătoare și exemplară. A fost un poet și publicist de mare talent și un luptător naționalist dârz și neînfricat până în ultimele sale clipe, așa cum remarca și Ionel Zeana în evocarea sa.