Elena Teodorini, cântăreață de operă

Elena Teodorini (n. 25 martie 1857, Craiova – d. 27 februarie 1926, București) a fost o cunoscută cântăreață de operă din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Teodorini#/media/Fi%C8%99ier:Elena_Theodorini.jpg
Fiică a lui Theodor și a Mariei Teodorini, Elena a început să studieze canto și pian încă de la vârsta de șase ani, la Craiova. În 1871, a fost admisă la Conservatorul din Milano, unde a continuat studiile de muzică. A debutat ca solistă la doar 19 ani, într-un oraș italian de provincie. În 1877, după ce a interpretat lucrările Rigoletto de Giuseppe Verdi și Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini la București, a jucat rolul „Valentinei” din opera Hugenoții de Giacomo Meyerbeer la celebra „Scala” din Milano. La vârsta de numai 20 de ani, Elena Teodorini a devenit prima soprană din România care a cântat pe una dintre cele mai prestigioase scene lirice ale lumii. Succesul obținut la Milano, unde a fost ovaționată timp de 15 minute, i-a deschis ușile marilor teatre din Italia, Spania, Austria, Franța, Portugalia, Rusia, America Latină și România.

În cariera sa, Teodorini a avut întâlniri cu mari personalități ale epocii, precum G. Verdi, Jules Massenet, Enrico Caruso, Giuseppe di Luca, Sarah Bernhardt, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, dar și cu membri ai familiei regale, inclusiv prințul moștenitor al Japoniei, Hirohito, și Regina Maria.

A fost apreciată pentru interpretările sale în roluri de soprană dramatică și soprană lejeră, precum „Magdalena” din Rigoletto și Traviatta de Verdi, „Margareta” din Faust de Charles Gounod, „Carmen” de Georges Bizet, „Gioconda” de Amilcare Ponchielli (care i-a trimis o scrisoare de mulțumire după succesul obținut la Madrid), „Irodiada” de Massenet (care i-a dedicat opera „Pentru Elena Teodorini, cu admirație completă și absolută”), „Chimena” din Cidul de Massenet și multe altele.

În 1908, la Paris, a înființat Academia Lirică Română și a refăcut teatrul din Craiova, care fusese fondat de tatăl său, pe cheltuiala proprie.

Elena Teodorini a fost considerată „ultima cântăreață a secolului XIX” care, înzestrată cu o voce autentică de mezzosoprană, a reușit să abordeze și roluri de soprană lejeră, un fenomen rar întâlnit în operă, apreciat pentru tehnica sa vocală excepțională. Harold Rosenthal și John Warack notează în Dicționarul de operă că Teodorini a fost una dintre cele mai remarcabile interprete ale vremii, cu o versatilitate vocală deosebită.

Bibliografie
George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Teodorini