Jean-Baptiste Camille Corot, pictor peisagist francez

Jean-Baptiste Camille Corot (16 iulie 1796, Paris, Prima Republică Franceză – 22 februarie 1875, Paris, Franța) a fost cel mai important pictor peisagist francez al secolului al XIX-lea, cunoscut pentru eliberarea peisagisticii de constrângerile neoclasicismului. A fost un maestru al picturii „plein-air” și a avut o influență semnificativă asupra impresionismului, curent artistic la care a asistat la naștere, deși nu l-a înțeles pe deplin. Corot este adesea considerat un precursor al impresionismului.
Camille Corot s-a născut pe 16 iulie 1796 la Paris, într-o familie de comercianți – tatăl său, Louis-Jacques Corot, și mama sa, Marie-Françoise Oberson, dețineau o casă de modă. La 15 decembrie 1796, Corot a primit o bursă națională, care i-a permis să studieze la liceul din Rouen începând cu aprilie 1807. În 1812, părinții l-au retrage de la colegiu și l-au trimis la un pension din Poissy. În ciuda unui început promițător la școală, Corot își pierduse interesul pentru învățătură. În 1814 a revenit la Paris, lucrând într-un magazin al unui negustor, iar ulterior în 1815, în serviciul unui postăvar. A fost clar pentru toată lumea, inclusiv pentru patronul său, că nu avea talent în afaceri, iar acest lucru i-a fost spus direct: „Nu vei avea niciodată geniul afacerilor.”
La 26 de ani, Camille a abandonat cariera de comerciant pentru a se dedica artei, având o pasiune deosebită pentru peisaje. Deși tatăl său era sceptic în privința talentului său, l-a sprijinit financiar, oferindu-i o rentă anuală de 1.500 de franci pentru a-i permite să se concentreze pe pictură. În 1825, Corot a intrat în atelierul lui Achille Michallon, discipol al lui Jacques-Louis David. Totuși, la moartea lui Michallon, Corot a continuat să studieze sub îndrumarea lui Victor Bertin, un susținător al peisajului istoric, dar Corot nu i-a adoptat stilul.
În 1825, Corot a călătorit pentru prima dată în Italia, vizitând Roma și împrejurimile sale. În 1827, a trimis două peisaje la Salonul din Paris, iar în 1831, a expus patru lucrări, care au fost criticate drept „plate”. În 1833, a primit o medalie pentru „Magdalena în rugăciune”, iar Philippe Burty considera acest tablou ca semnând ruperea definitivă cu peisajul istoric și începutul unui nou stil. În 1834, a călătorit din nou în Italia, vizitând locuri precum Genova, Pisa, Florența și Veneția.

Corot a continuat să expună lucrările sale la Saloanele anuale, iar în 1839 a prezentat „Seara”, care a inspirat versuri din partea poetului Théophile Gautier. În 1845, a abordat tehnica acvaforte și a început să aprecieze peisajele din pădurile din Fontainebleau. În 1846, pentru „Vedere din pădurea Fontainebleau”, a primit Crucea Legiunii de Onoare.
Corot a continuat să evolueze și să câștige din ce în ce mai multă recunoaștere. În 1851, după ce a vizitat Anglia și s-a inspirat din lucrările lui Rafael și Hobbema, a început să ajusteze linia orizontului în peisajele sale. În 1855, la Expoziția Universală, a fost unul dintre membrii juriului, iar în 1867 a obținut Medalia de Aur la Expoziția Universală și titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Camille_Corot#/media/Fi%C8%99ier:Jean-Baptiste-Camille_Corot_c1850.png

În 1870, în timpul războiului franco-prusac, Corot dorea să meargă pe front și să contribuie la eforturile de război, dar vârsta înaintată l-a împiedicat. Totuși, a donat o sumă considerabilă pentru achiziționarea de tunuri pentru a ajuta trupele. În 1874, nu a primit medalia de onoare dorită, iar în locul său, un alt pictor a fost recompensat, ceea ce l-a întristat. A murit pe 22 februarie 1875, iar funeraliile sale au avut loc două zile mai târziu, la cimitirul Père-Lachaise.
Camille Corot a lăsat în urmă o operă remarcabilă, cu lucrări care rămân apreciate și influente până astăzi. Printre cele mai cunoscute tablouri ale sale se numără:

• La Cathédrale de Chartres (1830)
• Concert champêtre (1844)
• Une Matinée (1850)
• Macbeth (1859)
• Le Lac (1861)
• Souvenir de Mortefontaine (1864)
• L’Arbre brisé (1865)
• Pastorale — Souvenir d’Italie (1873)
• Biblis (1875)

Corot a influențat profund peisagistica și a rămas un simbol al tranziției între clasicismul rigid și stilurile mai libere care au caracterizat mișcarea impresionistă. După moartea sa, lucrările sale au fost expuse într-o licitație postumă, iar aceasta a adus un venit semnificativ, cu 600 de lucrări vândute pentru suma de 2.000.000 de franci.