Mihail C. Şuţu, istoric și numismat român

Mihail C. Şuţu (n. 15 februarie 1841, Bucureşti – d. 9 iulie 1933, Bucureşti) a fost un istoric și numismat român, ales membru titular al Academiei Române. Între 18 noiembrie 1899 și 31 decembrie 1904, a ocupat funcția de guvernator al Băncii Naţionale a României.

Una dintre figurile marcante ale istoriografiei române, academicianul Mihail C. Şuţu, cunoscut drept „unicul specialist român în numismatica antică”, s-a născut la Bucureşti într-o familie cu tradiție în domnia Principatelor române. A studiat la Paris, la Şcoala Centrală de Arte și Meserii, obținând diploma de inginer, și, în acea perioadă, și-a descoperit pasiunea pentru istoria antică. Sub influența unor colecționari bucureșteni, precum generalul N. Mavrus și banul M. Ghica, a început să se implice în studierea numismaticii antice, iar colecțiile lor au contribuit ulterior la formarea Muzeului Naţional de Antichităţi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_C.%C8%98u%C8%9Bu#/media/Fi%C8%99ier:Mihail_C.%C8%98u%C8%9Bu.jpg

În calitate de cercetător și arheolog, Şuţu a fost printre primii care au studiat antichitățile din Dobrogea după războiul de independență. A debutat în literatura de specialitate cu lucrarea „Privire asupra monumentelor antice din Dobrogea” (1881), iar până în 1884 a publicat mai multe studii în domeniul numismaticii și arheologiei. În acest context, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la 1 aprilie 1884.

A fost numit director general al „Poştelor şi Telegrafelor”, precum și director și, mai târziu, guvernator al Băncii Naționale. În 1903, a fost ales președinte al Societăţii Numismatice Române. Suțu a obținut recunoaștere internațională, fiind apreciat pentru cercetările sale, în special datorită participării la Congresul Internațional de Numismatică de la Paris (1900) și la cel de Arheologie de la Cairo (1909). În 1909, a fost ales membru activ al Academiei Române, fiind propus pentru această distincție de Grigore Tocilescu, care l-a considerat „unicul specialist român în domeniul numismaticii antice”.

Șuţu a introdus o metodă revoluționară în cercetarea numismaticii, bazată pe „raporturi de ordine matematică”, aplicată la studiul monedelor și sistemelor monetare din Egipt, Chaldeea, Asia Mică, Grecia și Italia. Astfel, el a emis teoria originii ponderale a monedelor, susținând că apariția monedelor clasice a fost precedată de utilizarea unor bucăți de metal cu greutate fixă, pe care au fost aplicate semnele autorității statale. Mai târziu, a demonstrat că unitățile de măsură ale monedelor romane proveneau din cele asiro-chaldeene, având la bază ca unitate de măsură greutatea grăuntelui de grâu.

În perioada 1914-1933, Mihail C. Şuţu a condus cabinetul numismatic al Academiei Române, donându-i bogata sa colecție de monede, măsuri, greutăți și sigilii.

Lucrări publicate
Cărți:

• Introduction à l’étude des monnaies de l’Italie antique (Vol. I – Paris, 1887; Vol. II – 1889)

Articole:

• „Systèmes monétaires primitifs de l’Asie Mineure et de la Grèce” în RIAF, nr. 2/1883, p. 214-247
• „Étalons pondéraux primitifs et lingots monétaires” în RIAF, nr. 4/1885, p. 401-463
• „Étude sur les monnaies impériales romaines” în RN, 1899, extras, 46 p.
• „Poids et monnaies de Tomis” la Congresul Internațional de Numismatica din Paris, 1900, p. 115-148
• „Greutăți de plumb inedite ale urbei Tomis” în BSNR II (1904), p. 6-7
• „Monete din colecția noastră inedite sau puțin cunoscute în urbele antice din Dobrogea” în BSNR, V (1908), p. 7-29 și în AARMSI, XXXV (1913), p. 362-385
• „Ponduri antice inedite din Tomis și Callatis” în BSNR, X (1913), p. 3-10 și XI (1914), p. 1-9
• „Ponduri și monede identice din orașele noastre pontice” în BSNR, XII (1915), p. 157-171
• „L’évolution pondérale dans l’antiquité” în BSNR, XVI (1921), p. 57-82

Mihail C. Şuţu a rămas o figură de referință în domeniul numismaticii, iar contribuțiile sale științifice au avut un impact semnificativ asupra cercetării istorice și arheologice din România.