Iacob N. Lahovari, general și politician român

Iacob N. Lahovari (16 ianuarie 1846, București – 7 februarie 1907, Paris) a fost un general și politician român de marcă, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul militar și diplomatic. A îndeplinit funcții esențiale, precum ministru al Afacerilor Străine, ministru al Războiului și șef al Marelui Stat Major. A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Ion N. Lahovari, ambii personalități remarcabile ale vremii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_N.Lahovari#/media/Fi%C8%99ier:General_Iacob_Lahovary(W_Le_Queux).jpg

Născut în București, Iacob N. Lahovari provenea dintr-o familie aristocratică. A urmat cursurile Școlii de ofițeri din București (1859–1864) și a continuat studiile la Școala Politehnică și la Școala de Stat Major din Paris (1864–1870). De asemenea, a obținut licența în matematici la Sorbona în 1870.

În cariera sa militară, a avansat rapid în ierarhie:

• Sublocotenent – 1864
• Locotenent – 1870
• Căpitan – 1871
• Maior – 1874
• Locotenent-colonel – 1877
• Colonel – 1883
• General de brigadă – 1891
• General de divizie – 1900

În perioada 1872–1873, a publicat prima carte de învățământ destinată școlilor regimentare, contribuind astfel la instruirea militară a ostașilor. Înaintea Războiului pentru Independență, a fost profesor la catedrele de calcul infinitesimal și mecanică la Universitatea București, păstrându-și și cariera militară. A fost mentorul viitorului matematician Gheorghe Țițeica.

În timpul Războiului pentru Independență, a activat ca șef al secției operații la Marele Cartier General. După căderea Plevnei, a fost avansat pe câmpul de luptă la gradul de locotenent-colonel. Pentru meritele sale deosebite în conducerea operațiunilor militare, numele său este înscris pe „Monumentul Independenței” de la Craiova, dezvelit la 21 mai 1913.

În cariera sa politică, Iacob N. Lahovari a fost deputat și senator în mai multe rânduri și a deținut funcții importante, inclusiv ministru al Afacerilor Străine și ministru al Războiului. A fost membru al Partidului Conservator și a activat în guvernele conduse de Gheorghe Grigore Cantacuzino și Alexandru Marghiloman.

Temperamentul său coleric l-a determinat să participe la mai multe dueluri, inclusiv cu Alexandru Darvari și Alexandru Catargiu.

Iacob N. Lahovari s-a stins din viață la 7 februarie 1907, la Paris, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Discursul funebru a fost susținut de Take Ionescu, ministrul Finanțelor în guvernul condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Medalii și decorații

De-a lungul carierei sale, Iacob N. Lahovari a fost distins cu numeroase medalii și decorații, printre care:

• Crucea Trecerea Dunării
• Apărătorii Independenței
• Virtutea Militară
• Steaua României cu spade în grad de ofițer
• Comandor al Stelei României
• Mare ofițer al Coroanei României
• Semnul onorific de aur pentru 25 de ani de serviciu
• Medalia comemorativă rusă, Sf. Vladimir al Rusiei cu spade și rozetă
• Crucea Ordinului Ludwig (Hessa) cu spade
• Crucea de comandor a Ordinului Sf. Olaf cu spade (Norvegia)
• Cavaler al Ordinului de Hohenzollern
• Ofițer al Legiunii de Onoare a Franței
• Mare ofițer al Ordinului Albrecht de Saxe
• Mare Cruce a Ordinului Sf. Anna (Rusia)
• Coroana de Fier (Austria), Leopold al Belgiei și altele

Aceste distincții reflectă recunoașterea meritelor sale în domeniul militar și diplomatic.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iacob_Lahovary