Nicolae Gane, scriitor și om politic român

Nicu/Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni – d. 16 aprilie 1916, Iași) a fost un prozator și om politic român, cunoscut ca un reprezentant al junimismului de plan secund. Printre unchii săi se număra și socrul lui Costache Negruzzi. De profesie magistrat, a activat sub domniile lui Alexandru Ioan Cuza și Carol I, ajungând prefect de Iași în 1870. A fost primar al Iașiului de cinci ori între 1872 și 1911, realizând importante proiecte de infrastructură, precum iluminatul stradal cu gaz și pavarea drumurilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Gane#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Gane_-_Foto02.jpg

Deși a fost un junimist de bază (din 1906 s-a apropiat de revista Viața Românească), Gane s-a alăturat liberalilor în 1883 și a devenit deputat și președinte al Senatului. A fost ales academician în 1908 și a devenit președinte al secției literare a Academiei Române, ajungând, spre sfârșitul vieții, chiar vicepreședinte al acestei instituții.

În ceea ce privește creația literară, Gane a scris poezii și nuvele, influențate de clasicismul romantic. Deși poeziile sale sunt de obicei de valoare mai scăzută și adesea sentimentale sau melodramatice (cum sunt nuvelele Privighetoarea Socolei și altele), a excelat în nuvelele istorice, în special în cele care combinau legenda, basmul și romantismul. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Comoara de pe Rarău.

Totodată, Gane a scris și narațiuni cu haiduci, inspirate de tradițiile populare, apropiindu-se de stilul lui N. D. Popescu și Bucura Dumbravă și influențând autori ca Sadoveanu și Panait Istrati. A explorat și fantasticul, de la cel romantic până la o abordare mai matură și mai subtilă.

La finalul vieții, a lăsat în urmă și lucrări memorialistice importante, precum volumul Zile trăite (1903) și Amintiri (1848-1891). A fost, de asemenea, un scriitor de nuvele, cu o sensibilitate deosebită pentru trecutul patriarhal și viața rurală, având un stil ceremonios și oral, apropiat de Ion Creangă și Păstorel Teodoreanu.

Activitatea publicistică a lui Nicolae Gane a fost vastă, incluzând lucrări precum Domnița Ruxandra (1873), Novele (1880), Poezii (1886), Pagini răzlețe (1901), și Spice (1909). A tradus lucrări importante din literatura universală, inclusiv Divina Comedie de Dante și lucrări ale lui F. M. Dostoievski.

În onoarea sa, primul liceu din Fălticeni a fost numit Liceul „Nicu Gane”, iar în 1999 a devenit Colegiul Național „Nicu Gane”.

Sursa: https://mnlr.ro/nicolae-gane/