106 – Apolodor din Damasc finalizează construcția podului peste Dunăre la Drobeta

Construit între 103 și 105 d.C. peste fluviul Dunărea, la est de Porțile de Fier, la cererea împăratului Traian, Podul lui Apolodor din Damasc a devenit una dintre cele mai impresionante realizări ale Imperiului Roman. Scopul principal al construcției era facilitarea trecerii legiunilor romane în Dacia pentru a exploata resursele naturale ale regiunii, cum ar fi sarea și aurul. Această structură monumentală a fost realizată în perioada dintre cele două războaie dacice, având rolul de a permite trupelor romane să traverseze Dunărea mai ușor, în contextul războaielor de cucerire a regatului dac, condus de regele Decebal.

Podul lui Traian

Dan Mihai Pitea – Operă proprie

Ruina monumentului antic Podul lui Traian, construit de arhitectul Apolodor din Damasc. Aflat pe malul românesc al Dunării, în orașul Drobeta-Turnu Severin, lângă calea ferată (nevizibilă din această perspectivă, însă aflată la câțiva metri în spatele peretelui de beton), piciorul podului este în prezent încastrat într-o cuvă de beton, menită a-l proteja de ridicarea nivelului Dunării care a avut loc în urma construirii barajului și hidrocentralei Porțile de Fier I. Poza a fost făcută pe 19 august 2009, dinspre Dunăre spre parcul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier.

• CC BY-SA 3.0 ro
• Fișier:Piciorul Podului lui Traian, malul românesc (19 august 2009).jpg
• Creată: 19 august 2009
• Încărcată: 31 martie 2013
• Poziție: 44° 37′ 25,61″ N, 22° 40′ 1,47″ E

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian#/media/Fi%C8%99ier:Piciorul_Podului_lui_Traian,malul_rom%C3%A2nesc(19_august_2009).jpg

Podul avea o lungime de 1.135 metri și era construit dintr-o suprastructură din lemn susținută de douăzeci de stâlpi din piatră. La cele două capete, sudic și nordic, erau amplasate porți monumentale. Dio Cassius, în lucrarea sa „Istoria romană”, ne oferă o descriere detaliată a acestei construcții: „Podul lui Traian, construit peste Istru, este o realizare care depășește toate celelalte lucrări ale împăratului, fiind cu adevărat o minune. Stâlpii erau mari, cu o înălțime de 150 de picioare, iar distanța între ei era de 170 de picioare.”

O placă memorială romană, cunoscută sub numele de Tabula Traiana, de 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, comemorează finalizarea drumului militar al lui Traian. Aceasta se află pe malul sârbesc al Dunării și este inscripționată cu textul care menționează realizarea podului, comandată de împăratul Nerva și construită de Apolodor din Damasc.

Apolodor din Damasc a ales un loc strategic pentru construcția podului, în aval de Severin, acolo unde apele Dunării se liniștesc după ieșirea din defileul Cazanelor. Fundul albiei fluviului era solid și potrivit pentru a susține structura. Podul măsura 1.135 metri în lungime și avea o lățime de aproximativ 12 metri, suficient pentru a permite trecerea unei legiuni cavalerie. În plus, la capetele podului au fost ridicate arcuri de triumf, simbolizând puterea Imperiului Roman.

Conform lui Dio Cassius, împăratul Hadrian a ordonat distrugerea parțială a podului, considerându-l o amenințare în cazul unei invazii. De-a lungul vremii, podul a fost lăsat să se degradeze, iar la abandonarea Daciei în 275 d.C., construcția a fost distrusă aproape complet. Ruinele au fost studiate de-a lungul secolelor, iar în 1689 ofițerul austriac Luigi Ferdinando a cercetat rămășițele podului, dorind să construiască un alt pod în apropiere, dar fără succes.

Astăzi, doar câțiva stâlpi mai sunt vizibili pe malurile Dunării, amintind de măreția unei realizări inginerești unice în Antichitate.

Castrul Drobeta a fost un important centru militar, economic și religios în Dacia. Sub împăratul Adrian, în anul 126 d.C., a fost ridicat la rangul de municipiu, iar mai târziu, sub împăratul Septimius Severus, în 193 d.C., a devenit o colonie. Religia a avut un rol important în viața locală, iar templul principal din Drobeta a fost locul unor jertfe în cinstea împăratului Traian și al zeilor romani.

Tabula Traiana comemorează realizarea drumului militar care lega castrul Drobeta de cel din sudul Dunării. Inscripția de pe placă menționează realizarea podului, subliniind contribuția împăratului Traian și a arhitectului Apolodor din Damasc.

Podul a suferit daune semnificative în timpul domniei lui Hadrian, iar distrugerea finală a avut loc în perioada de retragere a autorităților romane din Dacia. Astăzi, ruinele podului sunt protejate ca monumente istorice, fiind incluse în Patrimoniul cultural național.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian