Eudoxiu de Hurmuzachi, istoric, politician austriac și patriot român, membru al Academiei Române

Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (n. 29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți – d. 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți) a fost un istoric, politician austriac (între altele mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, membru al Academiei Române, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic; a fost, de asemenea, avocat și scriitor, fratele lui Alexandru și Nicolae Hurmuzaki.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eudoxiu_de_Hurmuzachi#/media/Fi%C8%99ier:Eudoxiu_Hurmuzachi.jpg
După absolvirea liceului în Cernăuți, Eudoxiu Hurmuzaki a urmat studii de drept la Universitatea din Viena între 1830 și 1836, împreună cu fratele său Constantin. În perioada în care era student, i s-a acordat permisiunea de a cerceta în arhivele imperiale, fiind astfel primul român care a avut acces la aceste surse documentare. În urma acestei oportunități, Hurmuzaki a început o amplă activitate de cercetare istorică, adunând peste trei mii de documente din arhivele din Viena.
Eudoxiu Hurmuzaki a fost activ în mișcările revoluționare din 1848. S-a înscris în garda națională din Viena, dar după scurt timp s-a întors în Bucovina, unde a susținut cauza autonomiei regiunii și s-a opus încorporării acesteia în Galiția. La sfârșitul anului 1848, a făcut parte din delegația care a prezentat un memoriu împăratului, ceea ce a dus la recunoașterea Bucovinei ca entitate distinctă.

În 1849, Hurmuzaki a tradus în limba română diverse acte imperiale și a fost implicat în elaborarea unui dicționar de termeni juridici. A fost un colaborator al ziarului „Bucovina”, care a promovat idei importante pentru dezvoltarea regiunii.
În 1861, Hurmuzaki a fost ales deputat în Dieta Bucovinei, reprezentând județul Câmpulung Moldovenesc-Solca. De asemenea, a fost numit căpitan al Bucovinei de către împăratul Franz Joseph I, funcție pe care a deținut-o până în 1870. În această calitate, Hurmuzaki a fost un susținător fervent al autonomiei provinciei și a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Austriac.

În 1872, Hurmuzaki a fost distins cu titlul de baron, ca semn de recunoaștere a meritelor sale pentru Imperiul Austriac și pentru activitatea sa în slujba românilor. Tot în acest an, a devenit membru al Academiei Române.
Eudoxiu Hurmuzaki a dedicat o mare parte din viața sa cercetării istorice. A efectuat investigații în arhivele din Viena, Pesta și Lemberg (Lwow), strângând un material documentar vast pe care l-a folosit pentru a redacta lucrări importante despre istoria românilor. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt „Fragmente zur Geschichte der Rumänen” (5 volume, 1878-1888), traduse în limba română de Mihai Eminescu și Ioan Slavici. De asemenea, a adunat peste 6.000 de documente, care au intrat în posesia Academiei Române după moartea sa, fiind publicate ulterior în „Colecția Hurmuzaki” (1876-1942).
Eudoxiu Hurmuzaki este recunoscut ca una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești. A luptat continuu pentru drepturile românilor din Imperiul Austriac, în special pentru cei din Bucovina. În semn de apreciere, locuitorii din Câmpulung Moldovenesc i-au ridicat o movilă de piatră, numită „Movila lui Hurmuzachi”. După moartea sa, multe instituții, școli și străzi din România au fost numite după el, iar „Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni” este un exemplu al recunoașterii contribuțiilor sale.
Eudoxiu Hurmuzaki a scris un număr semnificativ de lucrări istorice și științifice, printre care „Documente privitoare la Istoria Românilor” (5 volume). Lucrările sale au fost esențiale pentru cercetarea istorică a românilor și continuă să fie valoroase și astăzi pentru istorici.
Eudoxiu Hurmuzaki a decedat la 28 ianuarie 1874, fiind înmormântat în Cernăuți, în cimitirul ortodox român.

Sursa: https://www.facebook.com/photo?fbid=1431925696824274&set=a.1256404537709725