Reforma monetară din 1952

În 26 ianuarie 1952, guvernul R.P.R. a implementat o reformă bănească prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 147, ce a avut scopul de a reorganiza circulația monetară și de a reduce prețurile. Reforma a reprezentat o nouă confiscare a masei monetare aflată în circulație, similară cu stabilizarea din 1947, dar aplicând cursuri de schimb diferențiate: 1 leu nou pentru 20 lei vechi, 1 leu nou pentru 100 lei vechi și 1 leu nou pentru 400 lei vechi. Majoritatea sumelor preschimbate se încadrau în categoriile cu schimburi mai nefavorabile (100 și 400 lei vechi pentru 1 leu nou), ceea ce a dus la o nouă confiscare a economiilor populației.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/26_ianuarie#/media/Fi%C8%99ier:ROL_1_1952_obverse.jpg

Reforma a fost contextul unei crize economice ce se manifesta printr-un deficit bugetar, cheltuieli mari pe seama „industrializării socialiste” și exporturi necompensate către Uniunea Sovietică. Soluția guvernului a fost, astfel, o nouă intervenție economică, având ca scop controlul inflației și stabilizarea prețurilor. Aceasta a fost însă interpretată de mulți ca o măsură de strângere a controlului asupra economiei și ca o acțiune împotriva celor considerați „dușmani ai poporului”, în special țărănimea.

În acest context, Legația S.U.A. a întocmit un raport despre reforma monetară, subliniind efectele asupra populației și justificările guvernului român. Guvernul a motivat măsurile prin necesitatea stabilizării monedei și combaterea speculațiilor, acuzând „chiaburii, capitaliștii și agenții imperialiști” de subminarea economiei. Reforma avea scopul de a îmbunătăți balanța externă și de a reduce presiunile inflaționiste, iar legarea leului de rubla sovietică era văzută ca un semnal al apropierei României de Uniunea Sovietică și al viitoarelor posibile mișcări în acest sens în cadrul țărilor satelit.

În ceea ce privește impactul asupra cetățenilor, reforma a fost extrem de dură, mai ales pentru țărani, care au pierdut mult din economiile lor, iar majoritatea muncitorilor industriali, beneficiari aparenti ai măsurii, au resimțit doar o stabilizare temporară a prețurilor.

Sursa: https://historia.ro/