Iosif Gheorghian, mitropolit român

Iosif Gheorghian (născut Ioan Gheorghian la 29 august 1829, Botoșani – decedat pe 24 ianuarie 1909, București) a fost Mitropolit primat al României în două perioade, între 1886-1893 și 1896-1909.

Născut în familia unui preot la Botoșani, Ioan Gheorghian a început studiile la școala de la Biserica Trei Ierarhi din Iași și ulterior la Academia Mihăileană. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoșeni, primind numele monahal Iosif, și hirotonit ierodiacon în 1846.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Gheorghian#/media/Fi%C8%99ier:Iosif_Gheorghian.jpg

A activat ca diacon la Huși și Iași, iar între 1857-1858 a slujit la Capela românească din Paris, perioadă în care a urmat cursuri universitare la Sorbona. După întoarcerea în țară, a fost hirotonit ieromonah, devenind egumen al Mănăstirii Teodoreni (1863) și al Mănăstirii Popăuți (1864).

În 1865, Iosif Gheorghian a fost ales Episcop al Hușilor, iar în 1879 a fost numit Episcop al Dunării de Jos, având reședința la Galați. În această perioadă, a contribuit la reorganizarea vieții bisericești din Dobrogea, regiune recent alipită României în 1878.

La 22 noiembrie 1886, Iosif Gheorghian a fost ales Mitropolit primat al României, fiind intronizat pe 30 noiembrie 1886.

În 1893, în urma unor tensiuni cu guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu, Iosif Gheorghian a fost nevoit să își dea demisia, ca urmare a refuzului său de a accepta o lege ce sporea controlul statului asupra Bisericii. În locul său, a fost ales Ghenadie Petrescu. După schimbarea guvernului în 1895, cu un guvern liberal la conducere, Iosif Gheorghian a fost reinstaurat în funcția de Mitropolit primat în 1896, fiind intronizat din nou pe 8 decembrie 1896.

A condus Biserica Ortodoxă Română până la moartea sa, survenită la 24 ianuarie 1909. A fost înmormântat la Mănăstirea Cernica, în biserica „Sfântul Gheorghe”.

Iosif Gheorghian a tradus lucrări teologice din limba franceză și din literatura patristică, printre care:

• Vladimir Guettee – Expunerea doctrinei Bisericii creștine ortodoxe (1875)
• Vladimir Guettee – Papalitatea schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica orientală (1880)
• Mitrofan din Koneveț – Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte (1891)
• Inochentie (Borisov) – Cuvântări spre folosul celor ce se pregătesc la penitență și la sfânta cuminecare (1897)
• Sfântul Vasile – Arhiepiscopul Chesariei Capadociei (1898)
• Thomas A. Kempis – Urmarea lui Hristos (1901)
• Eusebiu din Cezareea – Istoria bisericească și Viața lui Constantin cel Mare (1896)
• Sozomen – Istoria bisericească (1897)
• Socrate Scolasticul – Istoria bisericească (1899)
• Evagrie și Filostorgiu – Istoria bisericească (1899)

Note

Iosif Gheorghian a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 mai 1901.

Bibliografie

• Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Iosif Gheorghian, Mitropolit primat

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_Gheorghian