Ion Constantin Fundescu, folclorist, gazetar și poet român

Ion Constantin Fundescu (n. 1836, Pitești – d. 1904) a fost un versificator și prozator român, cunoscut mai ales pentru culegerile sale de basme, care au fost apreciate de cărturarii B.P. Hasdeu și Ilarie Chendi. A studiat la Pitești, iar în 1857 a devenit secretar și inspector în Comitetul teatrelor, unde a activat timp de 12 ani. A fost, de asemenea, redactor la publicațiile Pepelea, Teatrul, Telegraful, Tombatera și a colaborat la ziarele Dâmbovița, Naționalul, Românul și Satirul. Pe lângă nuvele și versuri, a încercat și câteva lucrări de roman. A publicat volumele Literatură populară. Basme, orații, păcălituri și ghicitori în 1867 și Anecdote, păcălituri, basme, orații și ghicitori în 1896.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ion_C.Fundescu–Basme,_ora%C8%9Bi%C4%AD,_p%C4%83c%C4%83litur%C4%AD%C8%99i_ghicitor%C4%AD.pdf

În perioada 1876-1881, a fost redactor-șef al cotidianului Telegraful de București, iar ulterior director între 1882 și 1888. În 1876, a lansat la București „Calendarul Telegrafului”, o publicație ce conținea materiale umoristice și anecdote, redactate de el.

Opera

• Făt-Frumos și fata lui Roșu împărat
• Fata din dafin
• Făt-Frumos cu părul de aur
• Dafin împărat
• Fata de împărat și pescarul
• N-aude, n-a vede
• Ion Buzdugan
• Sfânta Vineri
• Balaurul cu douăsprezece capete
• Cei trei frați de cruce
• Sora Crivățului
• Sorin.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/I._C._Fundescu

Alte articole: https://jurnalfm.ro/demostene-russo/