Ștefan Fălcoianu, general, matematician, istoric și politician român

Ștefan Fălcoianu (n. 6 iunie 1835, București – d. 22 ianuarie 1905, București) a fost un general, om politic, istoric, matematician, membru al Academiei Române și un important lider militar și administrativ. A fost șef al Statului Major General și primul director al Căilor Ferate Române (CFR).
Ștefan Fălcoianu s-a născut pe 6 iunie 1835 la București. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București între 1854 și 1856, apoi a continuat studiile la Școala de Ofițeri de Stat Major din Paris (1860-1862) și la Școala Politehnică din Paris (1862-1864), unde a obținut diploma de inginer.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_F%C4%83lcoianu#/media/Fi%C8%99ier:StefanFalcoianu.jpg

A început cariera militară în 1856, avansând prin diverse grade și funcții:

• Sublocotenent (1856)
• Locotenent (1860)
• Căpitan (1862)
• Maior (1865)
• Locotenent-colonel (1868)
• Colonel (1877)
• General de brigadă (1883)
• General de divizie (1892).

Printre funcțiile militare pe care le-a ocupat se numără comandant al unui pluton, atașat al Statului Major al armatei franceze și aghiotant al mareșalului Achille Baraguey d’Hilliers, profesor la Școala Militară de Ofițeri din București, șef al Statului Major General al Armatei României, și ministru al Războiului (1884-1886).

A fost primul militar ales membru activ al Academiei Române în 1876, având mai multe mandate ca vicepreședinte al acesteia. A fost și membru fondator al Societății Politehnice din România.
Pe lângă activitatea sa militară, Fălcoianu a avut un rol semnificativ în administrația publică, fiind implicat în diverse funcții, printre care:

• Șef al Comisiei Guvernamentale pentru trasarea frontierei româno-bulgare (1878)
• Director al Telegrafului și Poștei (1876-1877)
• Director al CFR, ocupând mai multe funcții, inclusiv director general și președinte al Consiliului de Administrație CFR.

Printre realizările sale în domeniul feroviar se numără implementarea Legii pentru exploatarea căilor ferate ale statului (1883), înființarea Școlii Superioare de Mișcare din București, și deschiderea primei linii de cale ferată realizată cu forțe proprii românești, Buzău-Mărășești (1881).
În calitate de șef al Statului Major General, Fălcoianu a avut un rol esențial în reorganizarea armatei României și în dezvoltarea sistemului național de apărare. A contribuit la elaborarea mai multor legi importante, inclusiv Legea privind organizarea comandamentelor militare (1882), Legea privind administrația militară (1883), și Legea privind serviciul de stat major (1883).

Sub conducerea sa au fost înființate patru corpuri de armată și au început lucrările pentru fortificarea regiunii Focșani-Nămoloasa-Galați. De asemenea, Fălcoianu a fondat revista România Militară și a scris lucrări de referință, inclusiv „Istoria războiului din 1877-1878, ruso-româno-turc” (1895).

Fălcoianu a susținut și modernizarea pregătirii și instrucției armatei, fiind un susținător al înființării Școlii Superioare de Război (1889), instituție ce a devenit ulterior Universitatea Națională de Apărare.
Printre distincțiile obținute de Ștefan Fălcoianu se numără Medalia „Virtutea Militară” de aur (1877), „Steaua României” în grad de comandor și Medalia „Trecerea Dunării”.
Ștefan Fălcoianu a decedat pe 22 ianuarie 1905 la București și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu. Moștenirea sa include atât contribuțiile semnificative în domeniul militar, cât și realizările administrative, fiind o figură de referință în istoria României din acea perioadă.

Bibliografie

• Minerva. Enciclopedie română, Cluj, 1930
• Lucian Predescu – Enciclopedia României, 1999
• F. Tucă, M. Cociu, F. Chirea – Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar, 1979
• T. Oroianu, G. Nicolescu, V.F. Dobrinescu – Şefii Statului Major General Român (1859-2000), 2001
• Ion Mamina, Ion Bulei – Guverne şi guvernanţi (1866-1916), 1994.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Etefan_F%C4%83lcoianu