Pe 20 ianuarie 1648 apărea, la Alba Iulia, prima traducere integrală a „Noului Testament” tipărit în limba română

Noul Testament de la Alba Iulia (1648), cunoscut și sub denumirea de Noul Testament de la Bălgrad, reprezintă prima traducere completă a Noului Testament în limba română. Alături de „Cazania” lui Varlaam, această lucrare stă la baza dezvoltării limbii române literare în secolele următoare.

Această traducere a avut un impact semnificativ în literatura religioasă a secolului al XVII-lea, fiind apreciată în mod deosebit pentru limba accesibilă, apropiată de vorbirea cotidiană. Notele marginale din carte, care explicau cuvintele mai puțin cunoscute, pot fi considerate un prim pas către un dicționar explicativ al limbii române. Pe lângă traducerea textului biblic, Noul Testament de la Alba Iulia include și numeroase pagini ce pot fi considerate primele manuale de teologie biblică din literatura română.

Noul Testament de la Bălgrad (1648))

Țetcu Mircea Rareș – operă proprie

Noul Testament de la Bălgrad (1648)

Detalii despre permisiuni

vezi licența

Mai mult

• CC BY-SA 3.0vezi condițiile
• Fișier:Noul Testament de la Bălgrad (1648).jpg
• Creată: 1 august 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Noul_Testament_de_la_B%C4%83lgrad#/media/Fi%C8%99ier:Noul_Testament_de_la_B%C4%83lgrad_(1648).jpg

„Noul Testament sau împăcarea cu legea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru” a fost tipărit la Alba Iulia pe 20 ianuarie 1648, deși se presupune că lucrul la această traducere a început încă din 1646 sau 1647. Traducerea este importantă nu doar ca primă lucrare completă, dar și ca parte a mișcării umaniste care viza educarea poporului român în limba maternă, având în vedere că majoritatea preoților și credincioșilor nu mai înțelegeau limba slavonă. Traducătorii au considerat că limba română, de origine latină, trebuia să devină o limbă de cultură, asemenea limbilor greacă, latină și slavonă.

În prima „Predoslovie”, semnată de „Simion Ștefan, arhiepiscop și mitropolit scaunului Bălgradului și al întregii Țări a Ardealului”, se mulțumește lui Gh. Rákóczy pentru sprijinul acordat tipăririi. Deși prefața menționează ajutorul financiar al lui Rákóczy, cercetările arată că fondurile provin de fapt de la preoții români, conform unei scrisori din 1643. Este posibil ca aceasta să fi fost redactată de un reprezentant al curții calvine, ca Gh. Csulai, și apoi tradusă în română.

Ieromonahul Silvestru, cel care a început traducerea, era originar din Țara Românească și un călugăr erudit, fiind implicat și în tipărirea altor lucrări religioase, cum ar fi „Sinaxarul” din 1638. Traducerea Noului Testament s-a realizat folosind mai multe surse, inclusiv ediții slavo-ruse și grecești. În continuare, alți cărturari români au revizuit și completat lucrarea lui Silvestru. Aceștia au folosit atât ediții slavone, cât și traduceri vechi în română pentru a perfecționa textul.

Traducerea Noului Testament de la Alba Iulia se remarcă prin limba clară și apropiată de vorbirea populară, ușor accesibilă tuturor românilor. În acest context, elementele din limba latină au fost preferate, iar influențele slavone și grecești sunt folosite doar în măsură redusă. Textul este împărțit în capitole și versete, cu adnotări explicative ce ajută cititorii să înțeleagă cuvintele și noțiunile mai dificile, din diverse domenii (teologie, administrație, medicină, geografie etc.).

Pentru a răspunde nevoii de a exprima concepte noi, traducătorii au introdus termeni grecești, cum ar fi „sinagogă” sau „filosofi”, adaptându-i fonetic în limba română. De asemenea, au propus un limbaj literar unitar, care să poată fi înțeles de toți românii, indiferent de varianta dialectală pe care o vorbesc. Astfel, au contribuit la formarea unei limbi literare comune, esențiale pentru unitatea culturală a românilor.

Noul Testament de la Alba Iulia a avut o influență durabilă, fiind folosit ulterior în ediții ale Bibliei, cum ar fi cea de la București din 1688 și cea de la Sibiu din 1856-1858, unde a fost preluat textul original cu mici modificări lingvistice.

Prin importanța sa lingvistică și teologică, Noul Testament de la Alba Iulia reprezintă una dintre cele mai importante lucrări din dezvoltarea limbii și culturii române.

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Noul_Testament_de_la_Alba_Iulia