Sfântul Antonie cel Mare, sărbătorit pe 17 ianuarie

Sfântul Antonie cel Mare este sărbătorit pe 17 ianuarie. El a fost un bărbat de neam egiptean, recunoscut în memoria Bisericii drept primul mare nevoitor creștin pustnic. Cuviosul Antonie s-a născut în anul 250, în localitatea egipteană Koman, și a trecut la cele veșnice în anul 356, la vârsta de 105 ani, în pustia în care a trăit aproape toată viața, după ce l-a înmormântat pe Sfântul Pavel Tebeul.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonie_cel_Mare#/media/Fi%C8%99ier:Saint_Anthony_(Damaskinos).png

Sfântul Antonie este considerat întemeietorul vieții monahale, pentru că a renunțat la toate cele lumești și s-a retras în pustie, dedicându-se desăvârșirii în Hristos. Deși nu a fost un om învățat, el a devenit părinte duhovnicesc pentru mulți cărturari ai vremii, printre care și Sfântul Atanasie, viitorul patriarh al Alexandriei.

Viața sa a fost consemnată de către ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei, la scurt timp după trecerea la cele veșnice a părintelui său duhovnicesc, între anii 357-359. Lucrarea sa, Viața Sfântului Antonie cel Mare, este una dintre primele lucrări aghiografice.
Sfântul Antonie s-a născut în anul 250, în localitatea Koman, aproape de Hercula, în Egipt. După moartea părinților săi, care aveau o stare materială bună, Antonie a auzit cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos adresate tânărului bogat: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Purtat de dragostea divină, la nici 20 de ani, Cuviosul Antonie a împărțit averea cu sora sa mai mică, pe care a încredințat-o unei școli de fete, și s-a retras în pustia de lângă localitatea natală.

În acest loc de început al pustniciei, Sfântul Antonie a învățat viața monahală, adică îmbinarea rugăciunii cu munca, de la un bătrân pustnic. După o perioadă, la vârsta de 35 de ani, s-a retras în pustia de lângă Marea Roșie, în locul numit Pispir, unde s-a nevoit timp de 20 de ani, până în anul 306. În cele din urmă, s-a retras într-o cetate părăsită pe Muntele Kolzim, pe malul drept al Nilului, unde a trecut la cele veșnice.
Sfântul Antonie a rămas un simbol al luptei împotriva ispitelor și a diavolilor. În repetate rânduri, diavolul s-a apropiat de el, mai întâi în chip ascuns, pentru a-l distrage din rugăciune și din pustie, iar apoi în mod deschis, pentru a-l înfricoșa și a-l face să nu mai se roage. Prin credința și smerenia sa, Sfântul Antonie a reușit să înfrunte aceste încercări, ajungând chiar să vadă cum diavolii îi chinuiau pe alți frați în Hristos.

Odată, în mijlocul unei perioade de ispită, în care se simțea pătruns de gânduri întunecate și de neliniște, Sfântul Antonie s-a rugat: „Doamne, vreau să mă mântuiesc și nu mă lasă gândurile; ce voi face în tristețea mea? Cum mă voi mântui?” Atunci a ieșit afară și a văzut un om care semăna cu el, lucrând și rugându-se, iar îngerul Domnului i-a spus: „Așa fă și te mântuiești.”
În toate nevoințele sale, Sfântul Antonie l-a avut ca pildă pe Sfântul Ilie Tesviteanul, spunea el: „Se cade ca sihastrul să privească la viața marelui Ilie, ca la o oglindă, în toată viața sa.” Astfel, Sfântul Antonie își organiza viața după exemplul lui Ilie: priveghia mult, petrecea nopți întregi fără somn, mânca o singură dată pe zi, după apusul soarelui, și, uneori, după mai multe zile, când se hrănea doar cu pâine și apă, iar seara se culca pe pământ.
Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356, la vârsta de 105 ani, după 85 de ani de nevoințe pustnicești. A lăsat în urmă o mare mulțime de monahi care i-au urmat învățăturile și pilda. Se crede că mormântul său se află ascuns în Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Egipt.
Unele dintre învățăturile Sfântului Antonie s-au păstrat sub formă de epistole și apoftegmă în Patericul egiptean și în Filocalia.

„Se cuvine ca oamenii să-și îndrepte viața și obiceiurile după adevăr și cuviință, căci astfel vor cunoaște mai ușor cele dumnezeiești. Cine cinstește pe Dumnezeu din toată inima, pe acela Dumnezeu îl ajută să-și stăpânească mania și pofta, căci pricina tuturor relelor este pofta și mania.”

„Socotește liberi nu pe cei care din întâmplare sunt liberi, ci pe cei care sunt liberi după viață și deprinderi. Nu se cade să numești liberi pe cei care sunt răi și desfrânați, căci aceștia sunt robi ai patimilor trupesti. Liber și fericit este doar sufletul curat și izbăvit de cele vremelnice.”

„Iată semnele după care se cunoaște un suflet rațional și virtuos: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupațiile și întâlnirile cu oamenii. Toate acestea se îndreaptă spre mai multă cuviință. Mintea lor iubitoare de Dumnezeu se face strajer treaz și închide intrarea patimilor și a rușinoaselor aduceri aminte.”

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/cuviosul-antonie-mare/sfantul-antonie-mare-138992.html