Ion Augustin Nicolae Rațiu, politician, avocat, diplomat, afacerist, jurnalist și scriitor român

Ion Augustin Nicolae Rațiu (născut pe 6 iunie 1917, în Turda, Cluj, Austro-Ungaria – decedat pe 17 ianuarie 2000, în Londra, Regatul Unit) a fost un politician, avocat, diplomat, afacerist, jurnalist și scriitor român, activ în cadrul Partidului Național-Țărănesc (PNȚ), care a devenit ulterior Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) în anii 1990. În semn de respect și pentru a-i păstra memoria, organizația non-guvernamentală și fundația caritabilă Centrul Rațiu pentru Democrație (CRD) îi poartă numele. Ion Rațiu a fost o figură marcantă în politica democratică postdecembristă din România, fiind unul dintre liderii Convenției Democrate Române (CDR), alături de Corneliu Coposu și Ion Diaconescu, și reprezentant al PNȚCD.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ra%C8%9Biu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Ratiu.jpg

Ion Rațiu provine dintr-o veche familie nobilă din Transilvania, familia Rațiu de Noșlac (Nagylak), atestată încă din secolul al XIV-lea și reînnobilată în 1625 de către principele Gabriel Bethlen. Tatăl său, avocatul dr. Augustin Rațiu, era fiul protopopului greco-catolic al Turzii, Nicolae Rațiu. Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autor al publicației „Peregrinul transilvan.”

Ion Rațiu a urmat școala în Turda și Cluj, obținând în 1938 diploma de licență în drept la Universitatea Regele Ferdinand (Babeș-Bolyai) din Cluj. În 1943, a obținut un masterat în economie la Universitatea din Cambridge, Anglia. A fost, post-mortem, numit membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.

În 1940, a fost numit consilier al Legației României la Londra, în perioada în care ministru de externe era Viorel Tilea. La scurt timp după instaurarea Statului Național-Legionar, în noiembrie 1940, Rațiu a devenit membru în conducerea Comitetului Național Român, alături de Viorel Tilea.

Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a fondat, în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington, Fundația Rațiu. În 1984, a înființat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

După revenirea în țară în ianuarie 1990, Ion Rațiu a contribuit la revitalizarea Partidului Național Țărănesc, alături de Corneliu Coposu. A devenit vicepreședinte al noului PNȚCD și a candidat la președinția României în alegerile din 1990, obținând 4,29% din voturi. Ulterior, a fost ales deputat de Cluj în 1990 și 1992, iar în 1996 a devenit deputat de Arad. În 1991, a înființat ziarul „Cotidianul.”

Ion Rațiu a fost căsătorit cu Elisabeth Pilkington și au avut împreună doi copii: Indrei și Nicolae Rațiu.

Ion Rațiu a decedat în ianuarie 2000 la Londra. Conform dorinței sale, a fost înmormântat în Turda, în cimitirul de lângă biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica Rățeștilor), ctitorită de familia sa, deși slujba de înmormântare a avut loc în afara bisericii, din cauza unui conflict între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică.

În memoria sa, Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca acordă anual premiul „Ion Rațiu”. La moartea sa, fiul său, Nicolae Rațiu, a propus înființarea „Proiectului Ion Rațiu”, un proiect educațional care include dotarea unui laborator de informatică, crearea unui „Fond de carte Ion Rațiu” și acordarea de premii elevilor cu performanțe remarcabile. Premiul „Ion Rațiu” este acordat anual elevilor de la profilul real și uman.

Centrul Rațiu pentru Democrație, înființat în iulie 2004, este un ONG dedicat promovării valorilor democratice și susținerii unor proiecte educaționale și civice la nivel local, național și internațional. Centrul este susținut de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și alte organizații și este sponsorizat de Fundația Familiei Rațiu din Londra. De asemenea, arhiva „Rațiu-Tilea”, donată Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, contribuie la păstrarea moștenirii lui Ion Rațiu și a lui Viorel Tilea.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ra%C8%9Biu