George Bengescu-Dabija, poet şi dramaturg român

George Bengescu-Dabija (30 iunie 1844 – 13 ianuarie 1916) a fost un poet, dramaturg și general român originar din Țara Românească.

George Bengescu își adaugă numele de familie al soției – Dabija – ca semn de recunoștință pentru că ea îi „poleia” versurile. A avut o carieră militară, ajungând general, și una politică, fiind ales senator. Literatura a fost însă o pasiune aparte. Membru al Junimii și colaborator la Convorbiri literare, Bengescu-Dabija considera că rolul literaturii este de a cultiva și valorifica resursele originale străvechi, folclorice, promovând o direcție națională în descendență pașoptistă. În domeniul teatrului, pe lângă o activitate prodigioasă ca libretist, a abordat aproape toate speciile comediei și a scris drame istorice naționale, fiind un dramaturg de mare succes în epocă.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/George_Bengescu-Dabija#/media/File:Gh._Bengescu_Dabija_crop.jpg

Opere

• Radu III cel Frumos (Iași, 1875)
• Drepturile ovreilor (Iași, 1879)
• Olteanca (Iași, 1880)
• Pygmalion, regele Feniciei (București, 1886)
• Amilcar Barca, generalissim al Cartaginei (București, 1894)
• Cumințenia fetelor (București, 1894)
• Criza și armata (București, 1901)
• Mustrare de cuget (București, 1913).

Născut la București, părinții săi au fost Titus Bengescu și Louise Salviny von Uffmann, de origine austriacă. Soția sa, Sofia Dabija, care i-a fost și colaboratoare devotată, l-a inspirat și ajutat să îmbunătățească versurile sale, iar el a adăugat numele acesteia la al său. Nepoata sa, Hortensia Papadat-Bengescu, a fost o personalitate cunoscută.

După moartea tatălui său în timpul tinereții sale, Bengescu a intrat în armată la vârsta de 15 ani. A studiat la academii militare din Austria și Franța, ajungând în cele din urmă general. Pentru cinci ani, a predat un curs despre administrația generală la Școala Superioară de Război și a publicat mai multe lucrări despre subiecte militare. A fost ales senator pentru județul Fălciu și a fost membru al Junimii, contribuind cu versuri și piese la revista Convorbiri literare. Folosea adesea pseudonimele G. Bradu, Glonț („glonț”) sau inițialele sale, B. D.

Bengescu-Dabija s-a preocupat de cultivarea limbii și valorizarea resurselor folclorice, precum și de reorganizarea teatrului pentru a susține națiunea, în linia începută de Vasile Alecsandri și Bogdan Petriceicu Hasdeu. Lucrarea sa debut, Amorul unchiului (1870), a fost un vaudeville adaptat din Eugène Sue, cu Matilda Cugler-Poni în rolul principal. De asemenea, a scris librete pentru operete și a adăugat piese comice și dramatice repertoriului, printre care se numără Radu III cel Frumos (1875), Cucoana Nastasia Hodoronc (1877) și Pygmalion, regele Feniciei (1886).

Sursa: https://www.clrm.unifi.it/CMpro-v-p-63.html