Vasile Suciu, al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920-1935, membru de onoare al Academiei Române

Vasile Suciu (n. 13 ianuarie 1873, Copăcel, comitatul Făgăraș, astăzi în județul Brașov – d. 25 ianuarie 1935, Blaj) a fost al treisprezecelea mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920 și 1935, precum și membru de onoare al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Suciu#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Suciu.jpg
Vasile Suciu și-a început studiile în satul natal, Copăcel, continuându-le la Liceul din Blaj, unde a fost un elev remarcabil, mai ales la matematică, rezolvând ecuații dificile cu ușurință. La examenul de bacalaureat, președintele comisiei de examen, un profesor de la Universitatea Tehnică din Budapesta, impresionat de abilitatea sa, i-a sugerat să urmeze studiile de inginerie la Budapesta, oferindu-i și o bursă. Totuși, Vasile Suciu a ales drumul preoției. A fost trimis la Roma, unde a continuat studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide”, obținând titluri de doctor în filosofie (1894) și teologie (1898). A fost un student remarcabil, având un parcurs academic deosebit.
După finalizarea studiilor, Vasile Suciu a devenit profesor la Seminariul Teologic din Blaj, prefect de studii, profesor de religie la liceul de băieți și bibliotecar la Biblioteca Arhiepiscopală. A fost activ și în politică, fiind membru al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania. A obținut succes în circumscripția Vințu de Jos (actualul județ Alba). În 1912, ca canonic, a fost trimis la Roma pentru a protesta împotriva înființării Episcopiei Greco-Catolice Maghiare de Hajdúdorog. În 1918, după moartea mitropolitului Victor Mihali de Apșa, Vasile Suciu a fost ales vicar general capitular și a fost implicat activ în sprijinirea Consiliului Național Român de la Blaj. A organizat jurământul național al subalternilor săi în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, în contextul dificil al Primului Război Mondial.

La 27 noiembrie 1918, a emis o circulară pastorală prin care încuraja formarea de sfaturi naționale românești și protejarea ordinii, urmând principiile președintelui american Woodrow Wilson. În calitate de membru al Consiliului Național Român, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, care a decis unirea Transilvaniei cu România. De asemenea, a condus publicația „Unirea”, aparținând Mitropoliei Române Unite cu Roma.
Pe 9 mai 1918, a fost desemnat mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma de către sinodul electoral mitropolitan din Blaj. Totuși, confirmarea numirii a fost amânată din cauza opoziției guvernului de la Budapesta. În 1920, a fost hirotonit arhiereu și a fost instalat ca arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, fiind primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I. În această funcție, Vasile Suciu a promovat limba română în slujbele bisericești și a continuat lupta pentru drepturile Bisericii Române Unite.

A înființat Congregația Surorilor Maicii Domnului pentru îngrijirea orfanilor de război și a deschis un orfelinat la Blaj. De asemenea, a construit la Blaj Institutul Recunoștinței, un complex educațional destinat fetelor, oferindu-le oportunități de învățământ și formare profesională. A extins seminariul teologic și a contribuit la ridicarea mai multor instituții educaționale la Blaj, inclusiv Școala Normală de Băieți și Liceul Comercial de Băieți. A obținut, de asemenea, sprijinul Sfântului Scaun pentru construcția Academiei Teologice Unită la Cluj și a sfințit piatra de temelie a Colegiului „Pio Romeno” din Roma.
Sănătatea mitropolitului Vasile Suciu a fost grav afectată de ateroscleroză și diabet, iar în 1935, după o intervenție chirurgicală de amputare a piciorului stâng, a decedat la 25 ianuarie. Deși suferind, a continuat să muncească până la sfârșitul vieții sale.
Mitropolitul Vasile Suciu a fost un om de mare cultură și un teolog respectat. Nicolae Iorga l-a considerat un „dacul cu cap ilustru” și „Vasile Vodă”, iar alți contemporani l-au apreciat pentru realizările sale în educație, spiritualitate și apărarea drepturilor naționale ale românilor. Este considerat unul dintre marii ctitori ai Blajului, alături de episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein și mitropolitul Ioan Vancea.
Vasile Suciu a publicat lucrări teologice semnificative, printre care „Teologia Dogmatică Fundamentală și Specială” și „Sacramentele în general. Sacramentele în special. Eshatologia”. A scris și studii pe teme de religie, știință și societate, precum și pastorale și articole în periodicele bisericești din Blaj.
Mitropolitul Vasile Suciu a fost comemorat printr-un bust amplasat în parcul din fața Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj și printr-o stradă din Blaj care îi poartă numele.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Suciu