Wilkie Collins, romancier englez
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 8, 2026
Wilkie Collins (născut pe 8 ianuarie 1824 în Londra, Anglia – decedat pe 23 septembrie 1889 în Londra) a fost un romancier englez renumit pentru lucrările sale de senzație, fiind un maestru al poveștilor de mister și un pionier al ficțiunii polițiste.

Fiul pictorului peisagist William Collins (1788–1847), Wilkie a descoperit devreme plăcerea de a inventa povești, în timpul școlii la un internat privat. Prima sa lucrare publicată a fost un memoriu dedicat tatălui său, care a murit în 1847, intitulat Memoirs of the Life of William Collins, Esq., RA (1848). A continuat cu ficțiune: Antonina; sau, Căderea Romei (1850) și Basil (1852), o poveste intensă despre seducție și răzbunare, cu un cadru contemporan din clasa de mijloc și cu un realism impresionant. În 1851, Collins a început o colaborare cu Charles Dickens, care avea să joace un rol important în dezvoltarea carierei sale. Relatia lor profesională a fost una de admirație reciprocă: sub influența lui Dickens, Collins și-a rafinat talentul în caracterizare, umor și capabilitatea de a atrage cititorii, în timp ce stilul său a influențat, la rândul său, lucrările lui Dickens, contribuind la construcția unor romane cu intrigă mai complexă și mai tensionată, cum sunt A Tale of Two Cities (1859) și Great Expectations (1860–61). Collins a început să publice seriale în revista lui Dickens, Household Words, iar prima sa lucrare majoră, The Woman in White (1860), a apărut în publicația All the Year Round. Printre cele mai de succes romane ale sale se numără No Name (1862), Armadale (1866) și The Moonstone (1868). Remarcat pentru abilitatea de a construi intrigi complicate și pentru tehnica narativă ingenioasă, Collins a trecut, pe parcursul carierei sale, de la romane de senzație la ficțiune cu o tematică socială, abordând subiecte precum legile căsătoriei în Man and Wife (1870) și vivisecția în Heart and Science (1883).
Jurnal FM 