Joseph Erlanger, fiziolog american

Joseph Erlanger (născut pe 5 ianuarie 1874 în San Francisco, California, SUA – decedat pe 5 decembrie 1965 în St. Louis, Missouri) a fost un fiziolog american care, împreună cu Herbert Gasser, a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1944, în urma descoperirii că fibrele nervoase din același cordon au funcții distincte.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Erlanger#/media/File:Joseph_Erlanger_nobel.jpg

Cercetările lui Erlanger în domeniul funcției nervoase au fost rezultatul unei colaborări fructuoase cu Gasser, unul dintre studenții săi de la Universitatea din Wisconsin, Madison (1906–1910). După ce Erlanger a fost numit profesor de fiziologie la Universitatea Washington din St. Louis (1910–1946), Gasser i s-a alăturat acolo, iar împreună au început să exploreze modalitățile prin care noile descoperiri în electronică ar putea fi aplicate cercetărilor fiziologice.

Până în 1922, au reușit să amplifice răspunsurile electrice ale unei fibre nervoase individuale, folosind un osciloscop cu raze catodice pe care l-au dezvoltat. Modelul de undă specific al impulsului generat într-o fibră nervoasă stimulată, odată amplificat, putea fi vizualizat pe ecran, permițând studiul componentelor răspunsului nervos.

În 1932, Erlanger și Gasser au făcut descoperirea că fibrele unui nerv transmit impulsuri la viteze diferite, în funcție de grosimea acestora, și că fiecare fibră are un prag diferit de excitabilitate – adică necesită un stimul de intensitate variabilă pentru a produce un impuls. De asemenea, au observat că diferite fibre transmit tipuri diferite de impulsuri, care se reflectă prin modele de unde distincte.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Joseph-Erlanger