Vasile Boerescu, jurist, profesor, publicist, scriitor și om politic român

Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București – d. 18 noiembrie 1883, Paris) a fost un jurist, profesor, publicist, scriitor și om politic român, remarcabil prin contribuțiile sale la reforma statului român și obținerea independenței României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Boerescu#/media/Fi%C8%99ier:Vasile_Boerescu_(foto).jpg

Vasile Boerescu și-a început studiile la Liceul „Sfântul Sava” din București, dar acestea au fost întrerupte temporar din cauza implicării sale în Revoluția de la 1848, când a publicat articole precum „Către frații reacționari” și „Fraților cetățeni”. În 1850, și-a finalizat studiile secundare, după care a plecat la Paris, unde a studiat Dreptul, obținând licența în 1855 și doctoratul în 1857.

În timpul șederii la Paris, a militat pentru drepturile politice ale Principatelor Române și pentru unirea lor, publicând lucrări precum „Mémoire sur la question politique et économique de la Moldo-Valachie” și „La Roumanie après le traité de Paris du 30 Mars 1856”.

Întors în țară, Boerescu a devenit profesor de drept comercial la Liceul „Sfântul Sava”, iar mai târziu profesor la Facultatea de Drept a Universității din București, instituție pe care a co-fondat-o. A fost rector al Universității în 1871 și decan al Facultății de Drept în 1873.

Ca publicist, a colaborat cu revista „Pruncul Român” încă din perioada liceului, iar în 1857 a fondat publicația „Naționalul”, un ziar cu orientare culturală și unionistă. În 1870, a lansat ziarul politic „Presa”.

Vasile Boerescu a avut o carieră politică remarcabilă, fiind implicat în evenimente cheie din istoria României:

• 1859: În calitate de deputat în Adunarea Electivă, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Principate, într-un discurs celebru care a influențat unirea acestora.
• 1866: A fost membru al delegației care a susținut aducerea unui principe străin pe tronul României.

A ocupat mai multe funcții ministeriale, printre care:

• Ministru al Justiției (1860–1861, 1868–1870), propunând eliminarea pedepsei cu moartea;
• Ministru al Afacerilor Străine (1873–1875, 1879–1881), semnând Convenția comercială cu Austro-Ungaria, un act considerat de independență față de Imperiul Otoman.
  De asemenea, a deținut, temporar, funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice.

În 1876, Vasile Boerescu a încercat să înființeze un partid de centru. Deși acest demers nu a avut succes, s-a înscris în Partidul Național Liberal și, împreună cu G. Vernescu, a fondat Partidul Liberalilor Sinceri (1880).

Prin toate funcțiile și inițiativele sale, Boerescu a militat constant pentru reformarea statului român, pentru unirea Principatelor și, mai târziu, pentru independența României.

Bibliografie

• Stoica, Stan (coord.) – Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Boerescu