Macarie, episcop și cronicar român

Macarie (n. sfârșitul sec. XV – d. 1 ianuarie 1558) a fost un episcop și cronicar român, autorul unei cronici a Moldovei de la moartea lui Ștefan cel Mare și până la domnia lui Petru Rareș.

Macarie s-a născut la sfârșitul secolului al XV-lea și a fost călugărit, cel mai probabil, la Mănăstirea Neamț. Aici, sub îndrumarea viitorului mitropolit Teoctist II, Macarie s-a dedicat studiului și copiatului de manuscrise, demonstrând o stăpânire remarcabilă a limbii slavone. În anul 1523, a devenit egumen al Mănăstirii Neamț, promovând activitatea cărturărească și formând discipoli.

Ulterior, a fost numit egumen al Mănăstirii Bistrița, iar la 23 aprilie 1531 a fost sfințit ca episcop al Romanului. În această calitate, a avut un rol important în sprijinirea ctitoriilor religioase. La îndemnul său, domnitorul Petru Rareș a ridicat actuala Catedrală Episcopală din Roman și a sprijinit construirea Mănăstirii Râșca, contribuind și el material la această lucrare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Macarie_%28ieromonah%29#/media/Fi%C8%99ier:Macarie1508.jpg

În timpul domniei lui Iliaș Rareș, Macarie a fost înlăturat din scaunul episcopal pe 2 martie 1548. Revenirea sa a avut loc în iunie 1551, sub domnia lui Ștefan Rareș, când a fost repus în funcție, păstorind până la moartea sa, pe 1 ianuarie 1558, la Roman.

Macarie a fost un om de cultură al vremii sale, cunoscut pentru cronica sa în limba slavonă, scrisă în două variante:

• Prima variantă acoperă perioada de la moartea lui Ștefan cel Mare (1504) până la anul 1542.
• A doua variantă extinde cronica până la anul 1551, figura centrală fiind domnitorul Petru Rareș.

Stilul cronicii este literar și retoric, plin de figuri poetice, tendințe moralizatoare și accente religioase. Lucrarea subliniază măreția lui Petru Rareș, a cărui personalitate este idealizată.

În anul 1556, Macarie a tradus din greacă în slavonă colecția bizantină de legi „Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareș”, la cererea domnitorului Alexandru Lăpușneanu. În 1561, această lucrare a fost trimisă țarului Rusiei, Ivan IV cel Groaznic.

Macarie a murit la Roman și a fost înmormântat în biserica de la Mănăstirea Râșca. Contemporanii săi l-au considerat un om învățat, fiind numit de cronicarul Eftimie „învățător al Moldovei”.

Cronicile sale reprezintă o mărturie prețioasă a istoriei Moldovei, iar activitatea sa cărturărească a contribuit la păstrarea memoriei faptelor petrecute în timpul domniei lui Petru Rareș și ale urmașilor acestuia.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Cronica_lui_Macarie