Bartolomé Esteban Murillo, pictor spaniol

Bartolomé Esteban Murillo (botezat la 1 ianuarie 1618, Sevilla, Spania – decedat la 3 aprilie 1682, Sevilla) a fost cel mai popular pictor religios baroc al Spaniei din secolul al XVII-lea, remarcat pentru stilul său idealizat și uneori prețios. Principalii săi patroni au fost ordinele religioase, în special franciscanii, și confrațiile din Sevilla și Andaluzia.

Printre cele mai vechi opere ale lui Murillo se numără Fecioara Rozariului (c. 1642), realizată sub influența maestrului său conservator din Sevilla, Juan del Castillo. Această lucrare timpurie combină manierismul italian din secolul al XVI-lea cu realismul flamand. O altă serie notabilă de lucrări timpurii este cea realizată pentru mănăstirea San Francisco din Sevilla, incluzând Extazul Sf. Diego de Alcalá (1646). Aceste picturi, marcate de realism și tenebrism (contrastul puternic dintre lumină și umbră), prezintă scene din viața cotidiană cu modele simple și autentice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolom%C3%A9_Esteban_Murillo#/media/Fi%C8%99ier:Murillo_Self-portrait.jpg

În anii 1650, Murillo și-a transformat radical stilul, probabil în urma unei vizite la Madrid, unde a studiat operele lui Diego Velázquez, Titian, Peter Paul Rubens și Anthony van Dyck. Lucrări precum Imaculata Concepție (1652) reflectă influența artei venețiene și flamande, cu forme modelate delicat, culori vibrante și o pensulație largă. Alte opere din această perioadă, precum Sf. Leandro și Sf. Isidoro (1655), adoptă o manieră grandioasă, apropiindu-se de portretistica barocă de la curtea spaniolă.

Lucrarea Viziunea Sfântului Antonie (1656) ilustrează trecerea lui Murillo la așa-numitul său stil „vaporos”, derivat din pictura venețiană. În 1660, a devenit cofondator și primul președinte al Academiei de Pictură din Sevilla, consolidându-și poziția de artist proeminent. În ultimele două decenii ale vieții, Murillo a creat opere de anvergură, cum ar fi Imaculata Concepție Soult (1678), realizată pentru Hospicio de Venerables Sacerdotes din Sevilla.

Deși subiectele lui Murillo erau preponderent religioase, artistul a produs și numeroase scene de gen care ilustrează viața cotidiană. În lucrări precum Mâncătorii de struguri și pepeni galbeni (c. 1645), el surprinde copiii străzii din Sevilla, iar în Două femei la o fereastră (c. 1655/1660), reflectă aristocrația urbană. Lucrările sale târzii, inclusiv Trinitățile cerești și pământești (c. 1675–82), combină misticismul subiectelor cu o idealizare umană profundă, exprimată prin gesturi naturale și expresii tandre.

Murillo a avut numeroși elevi și adepți, iar operele sale au fost copiate și imitate pe scară largă în Spania și în imperiul spaniol. A fost primul pictor spaniol care a atins o recunoaștere europeană vastă, iar până în secolul al XIX-lea, a rămas singurul artist spaniol cunoscut pe scară largă în afara lumii hispanice. Stilul său delicat și accesibil a avut un impact profund asupra artei religioase și a contribuit la consolidarea barocului spaniol.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Bartolome-Esteban-Murillo