Ion Gorun, poet, prozator, traducător și gazetar român
#Postat de Carmen Vintu on martie 30, 2026
Ion Gorun (nume real: Alexandru I. Hodoș, 30 decembrie 1863, Roșia Montană, comitatul Alba de Jos – 30 martie 1929, București) a fost poet, prozator, traducător și gazetar român, o figură importantă în peisajul cultural românesc al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.
Ion Gorun s-a născut într-o familie cu tradiție intelectuală. Tatăl său, Iosif Hodoș, a fost vicecomite al Zarandului și membru al Academiei Române, iar mama sa, Ana, era fiica lui Simion Balint, un lider marcant al Revoluției de la 1848 din Transilvania. A avut doi frați la fel de remarcabili: scriitorul Enea Hodoș și bibliograful Nerva Hodoș.
A urmat studiile liceale la Brașov și Sibiu între anii 1876–1880. Deși inițial s-a înscris la Facultatea de Medicină, a abandonat după doi ani, continuând studiile la Facultatea de Litere, unde a obținut licența în 1888. A încercat și Facultatea de Drept, dar a renunțat înainte de finalizare.
Ion Gorun și-a început cariera jurnalistică lucrând pentru revista Națiunea. De-a lungul anilor, a colaborat și condus mai multe publicații, printre care:
- Vieața (1893–1894);
- Povestea vorbei (1896–1897);
- Viața nouă;
- Românul din Arad.
A fost cofondator și editor al mai multor reviste literare, printre care:
- Pagini literare (împreună cu Artur Stavri, 1899–1900);
- Viața literară și artistică (cu George Coșbuc, 1906–1908);
- Revista noastră (cu Constanța Hodoș);
- Războiul popoarelor (1914–1916);
- Astra (1915–1918).
Colaborările sale s-au extins și la publicații precum Sămănătorul, Vatra, și Fântâna Blanduziei.
Debutul său literar a avut loc în revista Convorbiri literare în 1889, sub pseudonimul Castor, iar debutul editorial s-a produs în 1901 cu volumul Câteva versuri.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gorun#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Gorun_(1).jpg
Ion Gorun a publicat o serie de lucrări, incluzând poezii, proză și eseuri:
- Câteva versuri (1901);
- Alb și negru (1902);
- Robinson în țara românească (1904);
- Taina a șasea (1905);
- Lume necăjită (1911);
- Știi românește? (1911);
- Fata cea frumoasă (1916);
- Nu te supăra (1922);
- Obraze și măști (1922);
- Sub pământ (1922);
- A. Vlahuță, omul și opera. O reprivire (1928);
- Lacrimi pentru Octavian Goga (1938);
- Scrieri alese (1983, ediție îngrijită de Lidia Munteanu și Vasile Netea).
Ion Gorun a avut o activitate prolifică și ca traducător, aducând în cultura română opere semnate de autori celebri:
- Istoria romanilor de Oscar Jager (1885);
- Faust de Goethe (1906);
- Stâlpii societății de Henrik Ibsen (1911);
- Spre pacea eternă de Immanuel Kant (1918);
- Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas (1922);
- Frânturi din viața omenirii de August Strindberg (1924);
- Winetu, omul preriilor de Karl May (1924);
- Sirena de Ivo Voinovici (1925);
- Ben Hur de Lewis Wallace (1931).
Ion Gorun este amintit ca o personalitate marcantă a literaturii române, un creator complex care a contribuit la dezvoltarea jurnalismului, literaturii și traducerilor. Opera sa rămâne un martor al tumultuoasei perioade de tranziție și modernizare a culturii române.
Jurnal FM 