Ștefan Ioan Fănuță, jurist, poet și cronicar român

Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. cca. 27 decembrie 1787, București – d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și proză despre Țara Românească, începând cu domnia lui Constantin Hangerli (1796) și până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte a lucrării sale, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul”, a fost terminată în 1800, la o vârstă fragedă. Alte lucrări notabile ale sale includ o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăsluşire”.

Crezul său ca istoric este exprimat într-o poezie celebră, intitulată „Definiția istoricului”:

„Istoric sunt, n-am frate,
N-am rudă, n-am vecin:
Stăpân am p-adevărul,
Lui cată să mă-nchin!”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul#/media/Fi%C8%99ier:ZilotRomanulAcrostih.jpg

Cronicile sale au fost publicate pentru prima dată de B. P. Hasdeu (1884), urmate de edițiile realizate de Gr. Tocilescu (1885 – 1891) și G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a fost publicată în 1996, cu studiu introductiv, note și comentarii realizate de Marcel Dumitru Ciucă, care a adus noi perspective asupra personalității lui Zilot Românul.

Identitatea reală a lui Zilot Românul a fost mult timp un mister, iar acest fapt a lăsat puține informații despre viața acestui scriitor. B. P. Hasdeu remarca că „Zilot Românul” este un pseudonim, semnificând „Românul Zelos”, iar motivul pentru care scriitorul a ales să rămână anonim era, probabil, dorința de a evita represaliile celor pe care îi critica în lucrările sale.

Primele încercări de identificare a lui Zilot au fost făcute de Gr. Tocilescu, care a presupus inițial că autorul era Ștefan Moru. Ulterior, după investigații suplimentare, a ajuns la concluzia că adevăratul nume al acestuia ar fi fost Ștefan Fănuță. Cu toate acestea, această ipoteză a fost primită cu rezerve de către cercetători precum Nicolae Iorga și George Călinescu, care nu au avut suficiente dovezi pentru a o susține.

În cadrul cercetărilor sale, Tocilescu a aflat că manuscrisele care conțineau lucrările lui Zilot proveneau de la un anumit Ștefan Moru, dar, după verificări suplimentare, a descoperit că nu era vorba de același „Ștefan” menționat de Zilot în poeziile sale. Astfel, Tocilescu a avansat ipoteza că adevăratul autor ar fi fost tatăl lui Moru, un anume Ștefan, dar această teorie nu a fost susținută definitiv.

În 1889, Tocilescu a primit informații suplimentare despre familia Fănuță și a descoperit o serie de manuscrise care conțineau poezii scrise de Zilot, semnate cu numele „Ștefan Fănuță serdarul”. Aceasta a fost o descoperire semnificativă, confirmând legătura între Zilot Românul și Ștefan Fănuță.

Ion Ionașcu a continuat cercetările asupra identității lui Zilot în 1938, conectându-l pe Zilot cu un „medelnicer Ștefan” menționat într-o corespondență legată de mitropolitul Grigorie Dascălul. Ionașcu a ajuns la concluzia că Zilot Românul și acest medelnicer erau, de fapt, aceeași persoană, dar nu a reușit să adune suficiente dovezi pentru a dovedi definitiv acest lucru.

În scrierile lui Zilot se regăsesc mai multe indicii care sugerează identitatea sa. De exemplu, într-un acrostih și în semnătura unui „Manual de legi”, Zilot semnează cu prenumele „Ștefan”. De asemenea, Zilot face referire la un cumnat al său numit „Fotache Prisiceanul”, iar cercetările au arătat că acesta era, de fapt, cumnatul lui Ștefan Fănuță. Alte poezii ale lui Zilot indică vârsta sa, care corespunde cu data nașterii lui Ștefan Fănuță.

În concluzie, cercetările au demonstrat că Zilot Românul și Ștefan Fănuță sunt, într-adevăr, aceeași persoană, iar scrisul lor este identic, confirmând această descoperire.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Zilot_Rom%C3%A2nul